Unul din lucrurile care imi vin in minte este "a inota impotriva curentului". Parca as da din brate, picioare si mi'as da suflul ca sa inot impotriva unui viitor care ma trage spre el insetat.
Un viitor, un fel de'a fi pe care nu le vreau.
Toata viata mea este o lupta de a face lucrurile mai bine, de a nu ma lasa invaluia, de a nu ceda in fata curentului.
Poate ca toate porcariile cu care m'am confruntat de'a lungul timpului, tot ceea ce m'a facut sa ma maturizez mai devreme decat ar fi trebuit, m'au marcat mai puternic decat vreau sa cred ca m'au marcat.
Poate ca imi pot depasi mostenirea genetica sau culturala numai pana la o anumita limita.
Cu toate ca am facut totul la polul opus tocmai ca sa nu fiu la fel, ca sa nu gandesc la fel, ca sa nu ajung la fel, poate ca pana aici pot.
Poate ca desi simt ca m'am detasat, zilnic ma intorc de unde am plecat: la acea Symy din copilarie, pe care mi'o amintesc in atatea ipostaze, cand era mai bine sa ramana copil si sa nu spuna "lasa, ca o sa cresc eu mare...".
Le'am inchis pe toate atat de bine in mine, nimeni nu stie, probabil ca citesti acum si habar nu ai ce m-a gasit azi si despre ce scriu.
Am adormit cu gandul la el..m'am trezit brusc visand ca ninge,,, :)) Cred ca imi e dor de zapada....Merg inapoi in pat :)
Urmeaza o alta zi de smotru...mai sunt 3 ore si apar mesterii....Vreau patutul meu,vreau fotoliul meu,vreau sa fie CURAT. :))
