Finish

.

Multumesc!

Pentru ca stii sa ma alinti atunci cand am mai multa nevoie... si pentru ca stii sa-mi asezi pe tampla,,sarutari'' cu drag atunci cand norii negri coboara deasupra mea...
.

pentru ca te pot visa in orice noapte si pentru ca stii sa-mi zambesti mereu bland, ca si cum ai avea tot timpul din lume sa ma vindeci de orice tristete...
.
pentru ca ai mereu in ochi un inceput de lume pregatit pentru mine... si pentru ca ai curaj sa ma duci in zbor pana la marginea universului si sa prinzi in palme o stea arzatoare, doar sa ma faci fericita..
.
pentru ca ma faci sa-mi fie dor si pentru ca nu pot fara tine... pentru ca tu ma iubesti mereu tacut si cuminte, chiar daca uneori uit sa fiu asa cum iti doresti...
.
pentru ca nu-ti pasa cand ratez, pentru ca ma sustii si ma incurajezi sa o iau de la capat mereu... pentru ca ai rabdare ...
.
pentru ca stii sa ma faci sa te doresc... si pentru ca fara tine nu sunt eu...
.
multumesc...

Cuvinte diferite

Azi,Dorina mi-a dat sa ma uit la un clip,prima impresie a fost mila,dupa aia intrigare,gandindu-ma ca tipa,ii va scrie ceva total pe dos,dupa care au urmat lacrimile :)



Multumesc 'sisule'',te iubesc pentru tot ceea ce esti tu,esti o fiinta deosebita:x

Cuvinte diferite

Azi,Dorina mi-a dat sa ma uit la un clip,prima impresie a fost mila,dupa aia intrigare,gandindu-ma ca tipa,ii va scrie ceva total pe dos,dupa care au urmat lacrimile :)

A venit primavara si odata cu ea,am revenit si eu!

Stiu,au trecut luni bune,ca sa nu spun ca de anul trecut nu am mai scris ceva interesant pe aici si m-am gandit ca e cazul sa revin.Daca nu reciteam cateva postari,nu mai doream sa imi vada cineva prin suflet,dar... aici e o parte din sufletul meu.



Love
Vine o zi cand nici trase, nici impinse gandurile nu te mai asculta.Le iei si le cari in spate pana pe tapetul vietii.Nu stiu ce sa scriu...nu am nicio idee in cap,dar..mi-e dor,mi-e un dor nebun sa scriu ceva.Am citit de curand o carte,(am avut timp sa mai si citesc),in care..am regasit franturi din viata. Si pentru ca nu-mi place sa povestesc,carti,voi pune aici un fragment in care te vei regasi,ma vei regasi.

"Ai crezut si poate inca mai crezi ca sunt proasta.Ah,e foarte firesc sa judeci asa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decatai fi avut nevoie, si nu stiu daca o femeie indragostita rationeaza vreodata cu creierul.

De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.

E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem.Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele."Mihail Drumes-Invitatie la vals

Traiesti clipe teribile si apoi ele se asaza la intamplare in memorie.Nu le mai retraiesti cronologic si nici nu le alegi pe cele mai importante. Deodata o scena neinsemnata prinde proportii,te persecuta,o analizezi cu toate puterile tale de interpretare.Ti se pare ca ea este vinovata de tot ce ti s-a intamplat.

Sunt clipe cand ceri consolare din partea oricui, si-ti sunt binefacatoare cuvintele cele mai neinsemnate.

Ca incheiere pe ziua de azi,o p

oezie

                                                           

Timpul a zburat ca de obicei
                                                                              Si-avalanse de momente mi-au aprins scantei,

Acolo unde ardea frigul odinioara
Erau sentimente ascunse-ntr-o comoara.

Priveam pierduta marea de ganduri
Ce ma invada,cucerind pamanturi,
Imi era teama ca totul sa fie paradis al imaginatiei mele
Si sa se destrame in viziunea unor fiinte stinghere.

Acum orasul era ilustrat ca un nou album,
Unde frigul si iarna se facura scrum,
Pierdeam din vedere lucrurile maruntele
Profitam , in schimb, de ce aveam sub gene.

Raze luminoase de soare se raspandeau in viata-mi monotona
Incercand sa ii redea o noua culoare si aroma,
Se instalasera déjà si in sufletul meu aproape orfan
Si-ncepu’ sa-mi bata inima ce credeam ca n-o mai aveam.

Caldura aerului imi topea ideile intristate
In timp ce iubirea-mi suradea dintr-o parte,
Nu stiam ce minuni produce lumina ,unui suflet naiv
Cum se poate impregna primavara intr-un univers fictiv

Love

Scrisoarea unei mame blonda

Fara a ofensa pe cineva,dar ca tot am pomenit de aceasta scrisoare,hai sa o pun aici.



"Draga fiule,
Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta
scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma
anunti pentru a ti-o mai timite o data.
Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.
Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se
petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne
mutam mai departe.
Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca
merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am
mai vazut-o.
Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori.
Prima data, ploaia a tinut 3 zile, a doua oara 4 zile.
A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o
trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am
taiat nasturii si i-am pus in buzunar.
In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu ; l-am gasit cand ne-am mutat.
Era in dulap din ziua in care a castigat la De-a v-ati ascunselea.
Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu mine
am 'zburat' din casa. Ce emotie! a fost pentru prima data dupa multi ani
cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva. A venit doctorul sa vada
daca suntem in regula, si mi-a pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa
nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela.
Si daca tot vorbim de taica tau, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte
mandru de asta.
Lucreaza peste aproape 500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in
cimitir.
Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit,
dar nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti
unchi sau matusa
Taica tau a intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata.
Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni de-acum; atunci taica tau a intrebat-o
daca era sigura ca era al ei.
Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata sigura, cata mandrie! Asa fata, asa
tata!


Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui.
E fecioara!


Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul
trecut...


Cel mai rau e fratetu ala mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile
inauntru.
A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti
de acolo.


Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu.
De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a
le pune la noua adresa.


Daca o vezi pe Margareta, transmitei salutarile noastre. Daca n-o vezi
nu-i spune nimic.
Mama ta care te adora,
Antoaneta




P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja am inchis plicul"

Poveste hazlie

Am primit o "poveste" tare haioasa,care mi-a adus lacrimi in ochi la cat am ras,e mai ceva ca scrisoarea unei mame blonde.
"Povestea unui om nu prea frumos
sau
Povestea unui om urat


Aceasta opera de arta a fost scrisa de un anonim.Nu vrem sa dam numele,pentru ca m-as da singur de gol.Buuun...cam asa :
M-am nascut la matern intr-o zi furtunoasa in care ningea de sus in jos.Cand am iesit..am auzit foarte multe urlete si era multa agitatie.Mai apoi mi-am dat seama ca fata mea era responsabila pentru acele urlete.

U Mama mea cand m-a vazut m-a scapat din brate,datorita socului.Cand am ajuns acasa..au venit vecinii in vizita si sa-mi dea niste bani..sa nu spuna ca nu m-au ajutat de mic.La fel si ei..cand m-au vazut au inceput sa tipe si au fugit inspre casa spunand ca si-au uitat aragazul pornit.
La gradinita am cunoscut ce inseamna sa fii frumos.Ma uitam la toti din jurul meu,iar in mine se instala usor usor sentimentul de gelozie.Cand ma ducea mama la gradinita..trebuia sa pastreze distanta fata de mine,sa nu rada tot cartierul de ea.Tin minte ca intr-o dimineata mergeam asa..linistit spre gradinita si am auzit un copil : “Uite tata,a scapat o maimuta de la zoo !” Eu fericit,ma uitam dupa maimuta,pentru ca mai apoi sa ma uit in oglinda si sa o gasesc.
In timpul scolii m-am simtit cel mai bine alaturi de fete.Ele vorbeau cu mine multe,iar eu vorbeam cu ele doar sa am partener de discutie.Fetele cu care ma intelegeam eu erau mioape,oarbe sau chioare..depinde de situatie..si toate imi spuneau ca sunt un baiat dragut.Eu in gandul meu spuneam : “Ce bine ca esti oarba ! “.
La liceu a fost apogeul adolescentei mele.Ma facusem mare si jucam bascket..eram mascota echipei.Tot aici,tin minte ca imi facusem o gramada de prieteni.Imaginari.Eram foarte bun in domeniu,iar ei erau foarte mandrii de mine.
Dupa ce am terminat liceul m-am gandit ce sa fac mai departe..iar ideea a venit rapid.Urma sa merg sa ma angajez la o ferma din judet ca sperietoare de ciori.Eram bine platit si nici nu munceam nimic.Dupa doua luni de munca..fermierii m-au dat afara,caci se speriau ei mai tare ca ciorile.
Dupa aceea am fost cameraman la emisiunea “Din dragoste”..iar persoanele care nu mai veneau si a doua oara la emisiune,dadeau vina pe un singur om..bineinteles ca nu pe Mircea Radu..ci pe cameraman.Am fost dat afara in suturi..si am fost foarte dezamagit de aceasta experienta..
Apoi m-am angajat la un Pet Shop..pentru ca ma simteam in largul meu.Acolo am cunoscut o puicuta..minunata..avea pielea rosie(probabil era arsa de soare)..iar parul ii era vopsit in toate culorile.Pana la urma ne-am despartit..ca nu puteam avea o relatie cu un papagal..sa fim seriosi. Cand au auzit sefii ca i-am dat papucii lu’ POLLY..mi-au dat un sfat util in viata : “Niciodata nu o sa gasesti alta fiinta mai buna pentru tine ! “.I-am ascultat si m-am impacat cu Polly.Acum i-am facut o colivie in dormitor si traim bine-mersi..fara prea multe certuri..sau alte chestii din astea..
Parintii mei nu au fost de-acord cu relatia..dar dupa ce s-au uitat atent la fata mea..si-au dat seama ca era cea mai buna alegera facuta de mine."
Intr-o zi o sa postez si "Scrisoarea unei mame blonde" :))

La multi ani 2011!!!!

Prima postare pe anul asta ar fi trebuit sa fie una inteligenta sau cel putin interesanta. Ei bine, inspiratia nu m-ajuta. Cert e ca m-am distrat in seara de revelion intr-un mod inedit, cum n-am mai facut-o pana acum: am cantat… adica am facut karaoke. A fost super amuzant, dar am cantat groaznic! Iar cand un grup de smecheri “mituiesc” DJ-ul sa le puna “Du hast manele rulz”sa raga karaoke pe ea… priceless.Dar lasand noaptea de an nou,a mai trecut un an,dar cel mai mult ma bucur de zapada!Ador zapada,sa simt fulgii de nea cum  au un dans doar al lor,rotindu-se in aer,imbratisandu-se si plutind pe genele trecatorilor.Mi-as fi dorit sa fac un om de zapada,sa il vad pe geam cand scriu,sa ii pun un nas rosu din cel mai mare,gros si portocaliu morcov ce il gaseam la magazin,niste ochi uimiti de trecerea trecatorilor grabiti si o cutie de conserve in cap sau cine stie,poate o cratita de ma induram la vreuna,sau poate scormoneam prin gunoaie sa gasesc ceva,primeam si de pomana=))Sau un fes rosu?Sa poata sta pasarelele pe matura lui.Mi-as fi dorit sa fi putut trai macar o vreme pe la inceputul anilor 1900 si sa ma fi plimbat cu sania trasa de cai la Sosea...stiu....acum privind de departe in timp vremurile acelea par frumoase...si chiar erau... dar nu la fel de frumoase pentru toata lumea...
si acum? E altfel? Cred ca nu...doar ca atunci ritmul era altul si in mod sigur exista mai mult timp pentru a ne apropia de lucrurile frumoase care ne inconjoara...ne atrag sau doar ne trezesc amintiri...

Intradevar,astazi ninge mai putin decat odinioara.Cand eram copil,incepea sa ninga la inceputul lui noiembrie,si zapada se topea negresit de abia in martie.Dar acum toata lumea e schimbata,parca totul e invers proportional.Totul se schimba. Secolul vitezei. Conspiratii si paranoici. Incalzire globala. Blue-ray, xbox, fibra optica.Toate telefoanele mobile actuale au camera foto/video incorporata. Aparatele foto digitale sunt la indemana oricui. Doar profesionistii mai folosesc, uneori, aparate foto cu film. Ce se intampla cu vechile albume foto, in care puneam pozele de la revelion, de la craciun, de la nunta lui Gigel, de la botezul lui Georgel?! Unde sunt pozele cu primii pasi ai lui Gheorghita?! Totul este digital. Albumele de la nunta iti sunt trimse pe e-mail. Fotograful face mii de poze, le trage pe un DVD si raman uitate intr-o cutie cu zeci de discuri la care nu te mai uiti niciodata.Care mai e valoarea unei fotografii atunci cand ai o mie din care sa-ti alegi una? Unde mai e momentul cand dai pe “cadre multiple” si aproape ca faci film si nu poze? Unde e naturaletea, ineditul, cand poza selectata de tine trece prin photoshop? Unde e tensiune cand astepti sa vezi cum a iesit fotografia? Unde e surpriza cand observi ca ai capturat un episod intamplator intr-un plan secundar.Zeci de mii de poze puse pe discuri uitate pe un raft prafuit. Putine vor ajunge pe hartie, multe se vor pierde in CD-uri zgariate.Cand te vei retrage la cabana din munte, vei lua cu tine agenda, pixul si o poza veche, facuta inaintea erei digitale…vei simtii fulgii de nea cum te inconjoara si tot ce iti doresti este sa intri in casa,sa stai la gura sobei si sa bei o cana de vin fiert cu scortisoara.Si sa nu fiu total rautacioasa la inceput de an,hai sa spun ce imi doresc anul acesta.Pai cel mai mult imi doresc sanatate si fericire, chiar daca astea nu tin de foame. (Dar ma gandesc ca daca esti sanatos si fericit inseamna ca nu esti lipit pamantului de sarac ).Si restul vin de la sine.Hai La multi ani!

Pentru Lori

Si cum deunazi am avut o reactie asemenatoare titlului,ma risc sa scriu cate ceva despre expresia"sa ramanem prieteni"Mai aiurea ca azi imi spune o buna colega,prietena,ca s-a certat cu iubitul si i-a bagat marea pastila cu"ramanem prieteni".Sa scriu ceva sentimental, tragicomic, un fel de strutocamila, in care nici eu nu ma pot hotari ce vreau zic si nici dumneavoastra ce sa-ntelegeti.C-asa-s femeile: greu de-nteles.Intrucat situatiile din viata mea, a celor apropiati si-ndepartati (nu doar de distanta internetului, ci si de alte distante) se confrunta cu minunata expresie a prieteniei dupa o relatie de amor(sau prietenie), ma gandeam ca nici n-ar exista solutie mai buna pentru subiectul ce astepta sa-l iau la puricat.

Cine n-a spus-o niciodata, sa plece de la calculator, ca n-o sa priceapa o iota. Decat dacă a auzit-o. Bun, deci pleaca cine nu s-a intalnit deloc cu prietenia ramasa la final de relatie cand nu mai ai habar ce sa indrugi si nici macar textul cu „vorbim maine” nu se mai potriveste.De fapt „ramanem prieteni” e mult mai rau si decat „Nenorocito!” E mai grav decat „vaca, scorpie” si orice alte atribute grosolane v-or mai fi traversat vocabularul. Fiindca atunci cand faci spume si scoti fum, e rost ca iti mai pasa.Cand vrei sa „ramai prieteni” e ca atunci cand dai ignore pe mess si nefericitul de la celalalt capat al hartuirii habar n-are ca tasteaza peretilor albi de pe yahoo.Cand spui ca prietenia a luat locul iubirii inseamna ca ranile s-au vindecat si supararile au expirat. Ca si astea vin cu termen de valabilitate. De la o vreme, te lasa rece. Orice incercare, cerere de iertare sau de sotie.Tineti minte despre suparari – a se consuma de preferinta inainte de vindecarea ranii celuilalt.Daca ratezi momentul, nici o grenada din lume, nici bomba atomica nu mai are efect. Cicatricile sufletesti se inchid perfect, insa nu mai dor niciodata. Iar de suparat nu mai poate fi vorba. Ca de asta-s cicatrici. Ca sa ierti, dar nu sa uiti.Cealalta porcarie cu expresia asta e cand o zici fara s-o crezi. Fara s-o speri, fara s-o nimic, orice, ceva. E cand o spui crezand ca-ti mai salveaza vreo urma de mandrie, demnitate şi orgoliu. Un pachet pe care-l sacrifici tocmai in momentul in care n-ai curajul sa recunosti ceea ce simti. Intotdeauna am crezut asa: adevaratii eroi sunt cei care spun ceea ce simt, nu cei care rad de astia. Iar de curand mi s-a confirmat de propria mea gura. Care n-a rostit cuvinte in care sa nu creada, dar le-a tacut cu stoicism de pedepsit. Ulterior, s-a intamplat cu varf si indesat – pedeapsa, la propriu.Una peste alta, nu stiu dumneavoastra ce ati inteles, eu va spun un singur lucru: sa ramanem prieteni e lucru mare atunci cand suntem frati.In orice alt caz, sensul expresiei lasa ceva tristete dupa el. In cel putin unul din sufletele celor implicati. Vreodata.Deci draga mea,ca stiu cum imi rasfoiesti blogul,ia aminte,ca atunci cand el iti spune "sa ramanem prieteni",e mai clar decat cristalul,adica nu mai incercasa o dregi,sa o salvezi,inseamna ca ori poate tu esti prea naiva si crezi ca esti femeia fatala dupa care el va lacrima o suta de ani,sau...el se crede un macho man cu doua perechi de organe.Si aropos,nu m-ai prins in ziua buna de a da sfaturi lacrimogene si pline de romantism:)) Scuze nu cer,oricum asa gandesc,si uite cum am stat pana la ora asta dupa 3 ore de somn sa scriu baliverne pe aici stiind ca tu vei citi si azi imi vei rosti cuvinte magice gen"iertarea e cel mai minunat lucru"AMIN!

Romania,te iubesc!

Mi-am imbogatit cultura literara  cu o carte lansata recent(cam acum un an cred), "o carte feminina, scrisa de o femeie cu gandul la alte femei". Oare ne motiveaza ceva cand citim descrierea asta? Pe mine cu siguranta nu!
Loredana (Groza), cea care vrea sa devina clona Madonnei, a publicat volumul "Sexting", in care descrie experientele ei de viata, articole publicate in diverse reviste feminine, predominand ca teme viata mondena, sexul, moda, barbatii. Cu alte cuvinte, exact ceea ce se vinde in ziua de azi, kitschuri, creandu-se impresia ca lumea contemporana este inclinata mai tot timpul spre sex si mondenitati. Ceea ce ma bulverseaza pe mine este insusi titlul cartii. Sexting inseamna din punctul de vedere al autoarei sex+texting, un nou "trend", un cuvant nou demn de inclus in DEX. Neuronul meu se rasuceste sa inteleaga cat mai bine totusi ce inseamna. Loredana afirma ca "sextingul va fi din ce in ce mai folosit si cunoscut, pentru sa suplineste dragostea la distanta". Adica sextingul s-a descoperit dupa nopti lungi de chat pe Y!Messenger?
Cartea se gaseste in librarii la pretul de 35 lei. Apropo de aspectul asta, ma intreb cum de este posibil ca niste carti scrise de autori grei (spre exemplu Eminescu) sa fie la reduceri, iar Sextingul sa aiba o importanta mult mai mare decat ceea ce s-a scris vreodata?




Nu inteleg de ce artistii hiper, megacunoscuti din Romania isi descopera treptat alte pasiuni? Eu cred ca este un curent dezvoltat in tara noastra. Daca cineva se axeaza pe muzica comerciala, peste 2 ani este posibil sa-l vedem intr-o telenovela romaneasca si eventual in urma unei "cariere de succes" sa publice o carte. E un lucru amuzant si iritant peste masura, in acelasi timp. Toate valorile sunt aruncate la cos, in favoarea unor [nu stiu ce cuvant sa aleg] va las pe voi sa va ganditi

`Neata

Mda,am dat intamplator peste o reclama,si ca sa nu imi pierd gandurile,am zis sa o pun aici,nu de alta,dar se pare ca mai nou,daca spun adevarul ca nu reusesc sa retin ceea ce vorbesc cand ma trezesc,deranjeaza.Asta este una din marile mele probleme,cand ma trezesc sunt foarte,farte,foarte de multe ori,foarte,chiauna.Nu realizesc daca este zi sau noapte,cu greu dezlusesc ceasul si cu atat mai putin reusesc sa retin ce vorbesc.In schimb daca cineva ma intreaba ceva,orice,risc sa spun exact ceea ce cred,ba mai mult,folosesc un limbaj adecvat gandurilor.Un exemplu:acum vreo 2 saptamani m-a intrebat Cristi daca sunt suparata ca mi-a pierdut un cd cu ceva important.Chiar daca nu am vrut sa ii arat cat de suparata eram(mai ca imi venea sa il dau de-a dura de pe o stanca),pe moment i-am spus ca nu e nimic,dar cand m-a intrebat imediat ce m-am trezit,i-am raspuns tare senin ca"esti un animal paros si ala era cd-ul meu si ti-ai pus tu caltabosii pe el si l-ai dat unui ratat ce l-a pierdut".Binenteles ca habar nu am ce i-am zis,stiu ca am vorbit cu el ceva,am in minte vocea lui si a mea,dar despre ce am vorbit....pauza...vid,gol,empty.
Cred ca imi trebuie si mie un astfel e ceas ca cel din clip,poate reusesc sa ma trezesc dimineata mai vesela si sa nu"impung" lumea pe drum cand de abia ma trezesc.Zau ca i-as lua pe toti gramada,i-as pune intr-un sac si le-as da drumul pe Dunare in jos :))

Masca zilnica

Cred ca marea majoritate dintre noi femeile,din diverse motive...mai mult sau mai putin justificate am jucat teatru,sau am mimat o stare contrara celei simtite in realitate... cel putin o data in viata.Pentru unele femei insa acesta sarada,a devenit chiar parte integranta din viata lor,...in care Eu-l propriu nu se mai regaseste,si in care propria personalitate s-a pierdut!...Interesant in toata acesta situatie este faptul ca desi constientizeaza ca totul nu este decat un teatru,o aparenta,o imagine falsa despre ele...nu reusesc sa paraseasca "scena",si sa redevina ele insele.

Love"Nu sunt fericita,nu ma simt implinita emotional,deoarece nu am destui bani sa-mi permit macar un concediu pe an mai ca lumea,nici un sot pe care sa ma pot baza,nici un copil de care sa ma simt mandra,si nici un job care sa-mi ofere certitudinea ca in urmatorii 5 ani nu voi fi data afara...etc,si in asemenea situatii...celor cu care interactionez,care nu cunosc realitatea mea.Uite asa,am ajuns la concluzia ca...nimic nu-i cum pare a fi.Ne dorim sa fim ca alte persoane,sa avem ce au ele,sa fim in locul lor,doar pentru ca ne rezumam la aparenta...! Cand de fapt,daca Cel de Sus ne-ar indeplini dorinta,sa ne puna in locul celor pe care-i invidiem,sau sa ne de-a viata lor s-o traim...am constata ca,"am dat vrabia din mana pe cea din gard" si ne-am trezi fara nimic.Cand spunem ...."Vai ce mi-as dori sa fiu in locul lui cutare,sau ca...x,y...ar fi bine sa ne gandim de doua ori,deoarece e posibil sa ne dorim necazurile si nefericirea cuiva.Si persoana de mai sus,isi doreste sa aibe ce au altele femei,care cine stie...simuleaza la fel de bine sau chiar mai bine ca ea ....FERICIREA.Nu pretuim ce avem,si constatam abia dupa ce am pierdut...ce valoare a avut!

Si totusi...sunt atat de putini cei care pot sa spuna sincer...SUNT FERICIT/A.... Sa lasi "masca" macar pentru o zi intr-un sertar...si sa incerci sa fii TU ... fara sa-ti doresti nimic din ce au alte persoane,oare nu ar fi un prim pas spre FERICIRE...?...

Love

Ganduri catre tine

Am declarat razboi total vagaboandelor mele ganduri. 
Intr-o dimineata pe cand mai era incă noapte, 
m-am trezit goala, stoarsa, epuizata de durere,
vlaguita de zambet: gandurile mele o luasera la sanatoasa, 
ma parasisera ticaloasele atunci cand aveam mai multa nevoie sa simt. 
Ingrijorata, am inceput sa le caut prin casa
dupa toate lucrurile care-mi fusesera dragi, chiar si sub perna, 
acolo unde le lasam in siguranta in fiecare noapte. 
Le-am cautat si printre cuvintele salvate intru-n folder de la tine, 
dar acestea erau goale si fara sens. 
Cred ca intrasem intr-o stare de hibernare 
caci inima incepuse sa-mi bata tot mai rar, 
zambetu-mi inghetase pe buzele crapate 
iar lacrima se intarise undeva in coltul ochiului. 
Au aparut zgribulite la geam, intr-un ajun resemnat de seara, 
dar nu singure, ci insotite de gandurile tale. 
Le-am incalzit la gura sobei, le-am desmierdat, 
iar ele mi-au promis ca nu ma vor mai parasi niciodata.

Poveste de Craciun!

                                                                                            

Trosc!Mai se aude din cand in cand cate un lemn cum sfaraie si cade in soba.
Fulgii de zapada se adapostesc printre crengile pomilor si asculta cum vantul le vorbeste despre tari indepartate,
unde spiridusii si renii se prgatesc pentru venirea Mosului.
-Vreau si eu sa ascult cum vantul spune povesti,spune Viorel cu ochii plini de curiozitate
-Haide sa iesim pe prispa casei,ii raspunde Miorica plina de neastampar.
Ghetutele asteapta sa fie incaltate,uscate si calde,primitoare pentru piciorusele lor iuti.
Soarele abia mijindu-se de dupa norii cenusii,le zambeste imbietor.Din cand in cand,le mangaie obrajii trandafirii.
-Dar eu nu aud povestile,sigur vantul nu vorbeste.
-Pai bunica a spus ca in fiecare an,inainte de venirea Craciunului,vantul spune povestea lui Mos Craciun.Viorele,
eu cred ca bunica a zis asa ca sa nu mai mancam coca de la cozonac si ne-a trimis afara!
-Hai sa ne bulgarim sau sa facem un om de zapada,Miorico.
Cei doi copii se apucara sa stranga zapada intr-un bulgare,il rostogolesc sa se faca mai mare,ca sa faca omul de zapada.
Dintr-o data se aude o voce grava spunand:
-Stiati ca in noapte de Craciun glasurile voastre se aud pana in Laponia?
Miorica si Viorel se uita unul spre altul mirati,dupa care se uita in toata ograda si spre poarta.
-Cine a vorbit?intreaba Miorica
-Sunt vantul,nu ma vedeti,dar puteti sa ma auziti si sa ma simtiti.Sunt langa voi si sunt pretutindeni.Eu strabat vazduhurile
si aduc norii de ploaie sau de zapada.
-Dar nenea vantule,exista Mos Craciun?Ca nu l-am vazut niciodata,intreaba fastacita si curioasa Miorica.
-Desigur ca exista!Tocmai acum am venit din Laponia,si trimit pe aripile mele,dorintele copiilor de Craciun,Mosului.
-Eu nu cred ca exista Mos Craciun!,zise Viorel cu buza de sus tremurand a scepticism.
-Bine dragilor,hai ca va spun eu cum pregatesc elfii ,doamna Craciunita si ceilalti spiridusi cadourile Mosului.
Elfii sunt niste fiinte micute,putin mai mici ca voi,au ochii mari si urechiusele lor sunt ascutite.
Odata demult,ei au luat pulberea de stele,si s-au jucat aruncand pe cer din punguta lor,cate un pumn de pulbere de stele
De aceea,pe cer,cand cineva isi pune o dorinta,se vede cum stelutele lumineaza mai tare,ele fiind imbracate in pulbere
de stele.Ei au unelte magice cu care fauresc jucariile dorite de voi.Pe ei ii ajuta spiridusii,care tot anul,vegheaza
copiii,zi de zi,ora de ora si isi noteaz intr-o carte uriasa faptele bune si faptele rele pe care le fac acestia.
La finalul anului,el se uita in carte si vede cine a fost cuminte si cine nu,si pentru cei cuminti ajuta elfii sa faca
jucaria dorita.Este o sarcina grea pentru spiridusi si uneori sunt nevoiti sa ia decizii care nu sunt pe placul copiilor,
iar acestia nu inteleg de ce nu au primit ce si-au dorit.



Love

Unul din spiridusi,Bushy,este foarte respectat de clanul spiridusilor.El este mecanicul si inventatorul masinutelor,iar
Sugarplum este ajutorul Craciunitei la bucatarie,fiind cel mai bun cofetar.
Pepper este spiridusul ce pastreaza secretele ce le detin copiii,iar Wunorse are grija de reni.Cat e iarna de lunga si de grea,
si cand zapada este cat zidul,Wunorse hraneste renii,le pastreaza grajdiul cald si curat.Nici un ren nu s-a plans vreodata
ca i-ar lipsi ceva.Cand renii pleaca iarna prin toata lumea,ei trebuie sa fie bine hraniti,curati si antrenati.
Drumul este greu si uneori anevoios,dar sania lor are talpile bine lustruite si aluneca usor prin omatul pufos.
Se spune ca renii ating viteza mai mare decat..luminile pomului de craciun.Cel mai cunoscut ren al Mosului,este Rudolph.
Ce il face atat de deosebit pe renul Rudolph?Pai dragii mei copii,se stie ca Rudolph are nasul rosu ,iar cand vine de
Craciu cu Mosul,nasul sau lumineaza drumul celorlalti reni.Rudolph are un suflet mare,si bun,si nu se da indarat de la
nici o treaba,este harnic si ajuta si pe ceilalti frati ai sai.Odata Mosul a intarziat pe la casele copiilor,se facuse'
intuneric si tare mult ar fi vrut sa nu dezamageasca pe micutii copilasi,lasand pe alta zi cadourile lor.
Atunci el a zarit in intuneric o luminita,si cand se apropia a vazut ca luminita venea de la nasul unui ren.
Mosul l-a rugat pe rudolph,ca despre el este vorba,sa ii lumineze calea pentru a ajunge cu darurile la toti copiii.
Rudolph a acceptat si Mosul l-a asezat in fata saniei si lumina calea celorlati reni.De atunci,in fiecare an,Mosul il prinde la sanie
pe Rudolph si pleaca spre casele copiilor.


Love!

Ehh,dragilor,eu acum ma retrag ca am de transmis dorintele altor copilasi,ca in aceasta noapte,Mosul inhama renii
si porneste in jurul lumii sa aduca daruri tuturor.Ma veti mai auzi,si cred ca acum aveti al ce sa va ganditi.
-Gata,a plecat nena vantul?intreba Miorica.
-Da,si mie mi-au inghetat picioarele,hai sa intram in casa,zis Viorel.
Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a micutului sat acoperit de zapada.Casele raspandite pe dealuri,
purtand cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi,
ca intr-un basm povestit la gura sobei. Fumul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cu
parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Este timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri,
care sclipesc in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite, in jurul bradului, cu toti cei dragi,
al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si portocalelor impartite
cu darnicie… Dar, mai ales, e timpul colindelor. Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de strada.
Miorica casca prelung,si se cuibareste in poala bunicii.Viorel trage de pleoape,decis sa astepte sa il vada pe Mosul.
Adorme si el,cu capul pe umarul bunicii,care zambeste usor in coltul buzelor,obrazul incretindu-se usor de la brazdele
lasate de surasurile cu care i-a mangaiat atatia ani pe ceilalti.
Cand bunica ia cei doi prichindei sa ii puna in patul moale si cld,Viorel se trezeste si se uita uimit sub brad.
-Nu a venit Mosul inca,buni?
-Inca nu dragul meu,o sa vina el putin mai tarziu.
-Dar bunicul inca nu s-a intors?De ce pleaca mereu in seara de Craciun bunico?
Bunica il privi sever, peste ochelari.
- Ei, are si el treburile lui, de oameni mari. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala.
- E la serviciu?
Bunica tusi de cateva ori, incurcata.
- Mda, e la serviciu.
- Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu?
- Ei, rase bunica. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm minunat, despre Craiasa Zapezilor si
despre Mos Craciun. Viorel, oricat era el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand,
leganat de glasul cald al bunicii, adormi. Buna puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub barbie,
stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.
Viorel se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte.
Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada,
in intunericul de afara, de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica, desi in curte putea sa fie un hot,
un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur, ce-i fu dat sa vada?
intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie aurie, stralucitoare, incarcata de saci si
saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci.
Tropotind usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii asteptau linistiti,
in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Pai, bine, dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun!
incet-incet, sa nu il auda Mosul, Viorel deschise usa si se strecura pe hol.
Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in camera din fata,unde era bradul,se auzea un fosnet slab
Tocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana.
Desi acesta nu putea sa-l vada, Viorel ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier, baietelul zari chipul Mosului,
luminat de razele argintii care veneau de afara.
Parca semana cu bunicul,Mos Craciun!!ii recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa.
Desi ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul?
Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Viorel si incepura sa sforaie, nelinistiti.
Auzindu-i, Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- Viorel, ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile!
Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit, mereu si mereu:
"A venit Mos Craciun!!".Si o trezii repede si pe Miorica sa il vada si ea pe Mos Craciun.
Miorica,cand il vazu pe Mosu`,isi lua avant si se arunca in bratele Mosului.
-Mosule,existi!De ce nu vrei ca toti copiii sa te vada?il intreba cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului
- Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse Mosul, razand.
- Fugi acum inapoi in pat, rosti batranul. Eu am multa treaba si am intarziat deja.
- Mosule, te rog, ia-ne cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai, te rog!
Mosul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul?
- Hai,Mosule, te rog! se smiorcai Viorel. Zau, n-o sa spunem la nimeni. Si apoi, pot sa te ajut.
Dumneata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
Batranul statu putin pe ganduri, apoi spuse:
- Bine, mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu v-a indeplinit si aceasta dorinta. Suiti repede in sanie, ca avem drum lung de facut.


Love!

Bunicul si nepotii se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii.
Curand,copiii  simtira cum saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si casele, care se faceau
din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- Uite bunicule, zburam! strigara, entuziasmati copiii.
Batranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele.
Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin,
o melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare, dar zborul lor era atat de lin,
incat copiilor l-i se parea ca stau pe loc.
Nu peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea,
care-i invalui in lumina ei ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric, poleite de luna.
Copiii nu mai vazusera  niciodata ceva atat de frumos. Nu isi puteau lua ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor.
Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
Desi incantati de tot ceea ce vedeau, la un moment dat, copiii incepura sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepura sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. Mosul zambi.
- Ce e, dragii mosului?Va viziteaza cumva varul meu bun, Mos Ene?
in loc de raspuns, copiii cascara prelung.
- Nu-i nimic, spuse batranul. Nu mai avem mult de colindat. Aproape ca am terminat toate cadourile. Ai sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice “peste”!
Dar copiii nu il mai auzeau. Leganati usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal,
copiii adormisera deja, ghemuiti sub o gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,
fusesera daruri. Batranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului
Cand se trezi pentru a doua oara, Viorel auzi, de undeva, de foarte aproape, glasul bunicului.
- Sculati-va, somnorosilor! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu sunteti curiosi sa vedeti ce v-a adus Mos Craciun?
Frecandu-se la ochi, copiii se ridicara in capul oaselor si isi dadura seama ca se aflau acasa, in patucul lor cald, cu asternuturi fosnitoare.
Cum, ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunica avusese timp sa faca cacaoa cu lapte cald si miere,pusese mancarea la incalzit si bunicul aprinsese focul ce mocnea.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, Miorica ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz.
-Stii ceva bunicule?L-am vazut pe Mos Craciun,iar eu si Viorel am fost cu sania lui trasa de reni sa impartim cadouri tuturor copiilor.
Bunicul o privi mirat.
- Ce Mos Craciun,copila? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit?
-Da bunicule,asa a fost,intarii spusele Mioricai si Viorel.Am mers cu sania Mosului peste munti si vai,peste sate si peste casele impodobite de sarbatoare.
Dar am adormit si nu am putut sa ne luam ramas bun de la Mosul.
-Lasati dragii bunicului,Mosul stie ca plimbarea voastra pe pulbere de stele si aripi de vant,v-a placut,si poate la anul o sa mai mergeti sa ajutati pe Mos Craciun.
Hai sa vedem ce cadouri ati primit voi de la Mosul.
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
Batranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui Miorica:
- Acum stiti ca exista Mos Craciun!

Love
Aceasta poveste este scrisa pentru copilul din noi.Le trimit si eu pe aripi de vant bunicilor mei,Octavia si Vasile,multumirile mele,ca m-au crescut frumos,ca mi-au daruit cel mai de pret lucru,inima lor,si mamei mele,ii trimit pe pulbere de stele toata dragostea mea.Fara ei,eu nu as fi ce sunt azi,nu m-as putea bucura pentru lucrurile mici,poate neinsemnate pentru multi dintre noi,dar nepretuite pentru mine.Ei mi-au aratat ce este iubirea neconditionata,ei mi-au indrumat pasii in primii ani din viata si continua si acum,de acolo de sus dintre miile de stele ce vegheaza asupra mea.In ochii mei se vor vedea an de an luminitele ce licare din bradul de Craciun,in sufletul meu se va simti dragostea cu care m-au induiosat cand eram trista,si in zambetul meu se va regasi mereu,tandretea cu care m-au inconjurat.Multumesc ca ati existat pe Pamant pentru mine si existati in Ceruri pentru a-mi indruma pasii.Si as mai vrea sa dedica aceasta poveste tatalui meu,Viorel Adrian,caruia ii multumesc pentru imbarbatarea cu care m-a inzestrat,fara el nu eram fiinta pe care multi o considera imuna la jigniri si care poate sa dea o replica acida cand este cazul.Si nu in cele din urma,ii multumesc unchiului meu,Silviu,care mi-a spus candva"esti lumina ochilor mei",si care nu odata,mi-a fost ca un tata,si care an de an,pritr-o poezie,imi aminteste ca am ramas si acum,lumina din ochii sai.In fata lor,ma inclin cu respect si doresc ca orice copil din lumea asta,sa aiba parte de parinti,bunici si unchi precum cei de sus enumerati,sa se poata bucura de venirea Craciunului,cum ma bucur eu.

Poveste de Craciun!

                                                                                            

Trosc!Mai se aude din cand in cand cate un lemn cum sfaraie si cade in soba.
Fulgii de zapada se adapostesc printre crengile pomilor si asculta cum vantul le vorbeste despre tari indepartate,
unde spiridusii si renii se prgatesc pentru venirea Mosului.
-Vreau si eu sa ascult cum vantul spune povesti,spune Viorel cu ochii plini de curiozitate
-Haide sa iesim pe prispa casei,ii raspunde Miorica plina de neastampar.
Ghetutele asteapta sa fie incaltate,uscate si calde,primitoare pentru piciorusele lor iuti.
Soarele abia mijindu-se de dupa norii cenusii,le zambeste imbietor.Din cand in cand,le mangaie obrajii trandafirii.
-Dar eu nu aud povestile,sigur vantul nu vorbeste.
-Pai bunica a spus ca in fiecare an,inainte de venirea Craciunului,vantul spune povestea lui Mos Craciun.Viorele,
eu cred ca bunica a zis asa ca sa nu mai mancam coca de la cozonac si ne-a trimis afara!
-Hai sa ne bulgarim sau sa facem un om de zapada,Miorico.
Cei doi copii se apucara sa stranga zapada intr-un bulgare,il rostogolesc sa se faca mai mare,ca sa faca omul de zapada.
Dintr-o data se aude o voce grava spunand:
-Stiati ca in noapte de Craciun glasurile voastre se aud pana in Laponia?
Miorica si Viorel se uita unul spre altul mirati,dupa care se uita in toata ograda si spre poarta.
-Cine a vorbit?intreaba Miorica
-Sunt vantul,nu ma vedeti,dar puteti sa ma auziti si sa ma simtiti.Sunt langa voi si sunt pretutindeni.Eu strabat vazduhurile
si aduc norii de ploaie sau de zapada.
-Dar nenea vantule,exista Mos Craciun?Ca nu l-am vazut niciodata,intreaba fastacita si curioasa Miorica.
-Desigur ca exista!Tocmai acum am venit din Laponia,si trimit pe aripile mele,dorintele copiilor de Craciun,Mosului.
-Eu nu cred ca exista Mos Craciun!,zise Viorel cu buza de sus tremurand a scepticism.
-Bine dragilor,hai ca va spun eu cum pregatesc elfii ,doamna Craciunita si ceilalti spiridusi cadourile Mosului.
Elfii sunt niste fiinte micute,putin mai mici ca voi,au ochii mari si urechiusele lor sunt ascutite.
Odata demult,ei au luat pulberea de stele,si s-au jucat aruncand pe cer din punguta lor,cate un pumn de pulbere de stele
De aceea,pe cer,cand cineva isi pune o dorinta,se vede cum stelutele lumineaza mai tare,ele fiind imbracate in pulbere
de stele.Ei au unelte magice cu care fauresc jucariile dorite de voi.Pe ei ii ajuta spiridusii,care tot anul,vegheaza
copiii,zi de zi,ora de ora si isi noteaz intr-o carte uriasa faptele bune si faptele rele pe care le fac acestia.
La finalul anului,el se uita in carte si vede cine a fost cuminte si cine nu,si pentru cei cuminti ajuta elfii sa faca
jucaria dorita.Este o sarcina grea pentru spiridusi si uneori sunt nevoiti sa ia decizii care nu sunt pe placul copiilor,
iar acestia nu inteleg de ce nu au primit ce si-au dorit.



Love

Unul din spiridusi,Bushy,este foarte respectat de clanul spiridusilor.El este mecanicul si inventatorul masinutelor,iar
Sugarplum este ajutorul Craciunitei la bucatarie,fiind cel mai bun cofetar.
Pepper este spiridusul ce pastreaza secretele ce le detin copiii,iar Wunorse are grija de reni.Cat e iarna de lunga si de grea,
si cand zapada este cat zidul,Wunorse hraneste renii,le pastreaza grajdiul cald si curat.Nici un ren nu s-a plans vreodata
ca i-ar lipsi ceva.Cand renii pleaca iarna prin toata lumea,ei trebuie sa fie bine hraniti,curati si antrenati.
Drumul este greu si uneori anevoios,dar sania lor are talpile bine lustruite si aluneca usor prin omatul pufos.
Se spune ca renii ating viteza mai mare decat..luminile pomului de craciun.Cel mai cunoscut ren al Mosului,este Rudolph.
Ce il face atat de deosebit pe renul Rudolph?Pai dragii mei copii,se stie ca Rudolph are nasul rosu ,iar cand vine de
Craciu cu Mosul,nasul sau lumineaza drumul celorlalti reni.Rudolph are un suflet mare,si bun,si nu se da indarat de la
nici o treaba,este harnic si ajuta si pe ceilalti frati ai sai.Odata Mosul a intarziat pe la casele copiilor,se facuse'
intuneric si tare mult ar fi vrut sa nu dezamageasca pe micutii copilasi,lasand pe alta zi cadourile lor.
Atunci el a zarit in intuneric o luminita,si cand se apropia a vazut ca luminita venea de la nasul unui ren.
Mosul l-a rugat pe rudolph,ca despre el este vorba,sa ii lumineze calea pentru a ajunge cu darurile la toti copiii.
Rudolph a acceptat si Mosul l-a asezat in fata saniei si lumina calea celorlati reni.De atunci,in fiecare an,Mosul il prinde la sanie
pe Rudolph si pleaca spre casele copiilor.


Love!

Ehh,dragilor,eu acum ma retrag ca am de transmis dorintele altor copilasi,ca in aceasta noapte,Mosul inhama renii
si porneste in jurul lumii sa aduca daruri tuturor.Ma veti mai auzi,si cred ca acum aveti al ce sa va ganditi.
-Gata,a plecat nena vantul?intreba Miorica.
-Da,si mie mi-au inghetat picioarele,hai sa intram in casa,zis Viorel.
Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a micutului sat acoperit de zapada.Casele raspandite pe dealuri,
purtand cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi,
ca intr-un basm povestit la gura sobei. Fumul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cu
parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Este timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri,
care sclipesc in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite, in jurul bradului, cu toti cei dragi,
al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si portocalelor impartite
cu darnicie… Dar, mai ales, e timpul colindelor. Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de strada.
Miorica casca prelung,si se cuibareste in poala bunicii.Viorel trage de pleoape,decis sa astepte sa il vada pe Mosul.
Adorme si el,cu capul pe umarul bunicii,care zambeste usor in coltul buzelor,obrazul incretindu-se usor de la brazdele
lasate de surasurile cu care i-a mangaiat atatia ani pe ceilalti.
Cand bunica ia cei doi prichindei sa ii puna in patul moale si cld,Viorel se trezeste si se uita uimit sub brad.
-Nu a venit Mosul inca,buni?
-Inca nu dragul meu,o sa vina el putin mai tarziu.
-Dar bunicul inca nu s-a intors?De ce pleaca mereu in seara de Craciun bunico?
Bunica il privi sever, peste ochelari.
- Ei, are si el treburile lui, de oameni mari. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala.
- E la serviciu?
Bunica tusi de cateva ori, incurcata.
- Mda, e la serviciu.
- Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu?
- Ei, rase bunica. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm minunat, despre Craiasa Zapezilor si
despre Mos Craciun. Viorel, oricat era el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand,
leganat de glasul cald al bunicii, adormi. Buna puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub barbie,
stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.
Viorel se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte.
Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada,
in intunericul de afara, de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica, desi in curte putea sa fie un hot,
un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur, ce-i fu dat sa vada?
intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie aurie, stralucitoare, incarcata de saci si
saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci.
Tropotind usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii asteptau linistiti,
in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Pai, bine, dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun!
incet-incet, sa nu il auda Mosul, Mihaita deschise usa si se strecura pe hol.
Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in camera din fata,unde era bradul,se auzea un fosnet slab
Tocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana.
Desi acesta nu putea sa-l vada, Viorel ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier, baietelul zari chipul Mosului,
luminat de razele argintii care veneau de afara.
Parca semana cu bunicul,Mos Craciun!!ii recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa.
Desi ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul?
Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Viorel si incepura sa sforaie, nelinistiti.
Auzindu-i, Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- Viorel, ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile!
Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit, mereu si mereu:
"A venit Mos Craciun!!".Si o trezii repede si pe Miorica sa il vada si ea pe Mos Craciun.
Miorica,cand il vazu pe Mosu`,isi lua avant si se arunca in bratele Mosului.
-Mosule,existi!De ce nu vrei ca toti copiii sa te vada?il intreba cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului
- Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse Mosul, razand.
- Fugi acum inapoi in pat, rosti batranul. Eu am multa treaba si am intarziat deja.
- Mosule, te rog, ia-ne cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai, te rog!
Mosul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul?
- Hai,Mosule, te rog! se smiorcai Viorel. Zau, n-o sa spunem la nimeni. Si apoi, pot sa te ajut.
Dumneata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
Batranul statu putin pe ganduri, apoi spuse:
- Bine, mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu v-a indeplinit si aceasta dorinta. Suiti repede in sanie, ca avem drum lung de facut.


Love!

Bunicul si nepotii se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii.
Curand,copiii  simtira cum saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si casele, care se faceau
din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- Uite bunicule, zburam! strigara, entuziasmati copiii.
Batranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele.
Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin,
o melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare, dar zborul lor era atat de lin,
incat copiilor l-i se parea ca stau pe loc.
Nu peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea,
care-i invalui in lumina ei ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric, poleite de luna.
Copiii nu mai vazusera  niciodata ceva atat de frumos. Nu isi puteau lua ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor.
Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
Desi incantati de tot ceea ce vedeau, la un moment dat, copiii incepura sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepura sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. Mosul zambi.
- Ce e, dragii mosului?Va viziteaza cumva varul meu bun, Mos Ene?
in loc de raspuns, copiii cascara prelung.
- Nu-i nimic, spuse batranul. Nu mai avem mult de colindat. Aproape ca am terminat toate cadourile. Ai sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice “peste”!
Dar copiii nu il mai auzeau. Leganati usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal,
copiii adormisera deja, ghemuiti sub o gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,
fusesera daruri. Batranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului
Cand se trezi pentru a doua oara, Viorel auzi, de undeva, de foarte aproape, glasul bunicului.
- Sculati-va, somnorosilor! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu sunteti curiosi sa vedeti ce v-a adus Mos Craciun?
Frecandu-se la ochi, copiii se ridicara in capul oaselor si isi dadura seama ca se aflau acasa, in patucul lor cald, cu asternuturi fosnitoare.
Cum, ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunica avusese timp sa faca cacaoa cu lapte cald si miere,pusese mancarea la incalzit si bunicul aprinsese focul ce mocnea.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, Miorica ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz.
-Stii ceva bunicule?L-am vazut pe Mos Craciun,iar eu si Viorel am fost cu sania lui trasa de reni sa impartim cadouri tuturor copiilor.
Bunicul o privi mirat.
- Ce Mos Craciun,copila? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit?
-Da bunicule,asa a fost,intarii spusele Mioricai si Viorel.Am mers cu sania Mosului peste munti si vai,peste sate si peste casele impodobite de sarbatoare.
Dar am adormit si nu am putut sa ne luam ramas bun de la Mosul.
-Lasati dragii bunicului,Mosul stie ca plimbarea voastra pe pulbere de stele si aripi de vant,v-a placut,si poate la anul o sa mai mergeti sa ajutati pe Mos Craciun.
Hai sa vedem ce cadouri ati primit voi de la Mosul.
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
Batranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui Miorica:
- Acum stiti ca exista Mos Craciun!

Love
Aceasta poveste este scrisa pentru copilul din noi.Le trimit si eu pe aripi de vant bunicilor mei,Octavia si Vasile,multumirile mele,ca m-au crescut frumos,ca mi-au daruit cel mai de pret lucru,inima lor,si mamei mele,ii trimit pe pulbere de stele toata dragostea mea.Fara ei,eu nu as fi ce sunt azi,nu m-as putea bucura pentru lucrurile mici,poate neinsemnate pentru multi dintre noi,dar nepretuite pentru mine.Ei mi-au aratat ce este iubirea neconditionata,ei mi-au indrumat pasii in primii ani din viata si continua si acum,de acolo de sus dintre miile de stele ce vegheaza asupra mea.In ochii mei se vor vedea an de an luminitele ce licare din bradul de Craciun,in sufletul meu se va simti dragostea cu care m-au induiosat cand eram trista,si in zambetul meu se va regasi mereu,tandretea cu care m-au inconjurat.Multumesc ca ati existat pe Pamant pentru mine si existati in Ceruri pentru a-mi indruma pasii.Si as mai vrea sa dedica aceasta poveste tatalui meu,Viorel Adrian,caruia ii multumesc pentru imbarbatarea cu care m-a inzestrat,fara el nu eram fiinta pe care multi o considera imuna la jigniri si care poate sa dea o replica acida cand este cazul.Si nu in cele din urma,ii multumesc unchiului meu,Silviu,care mi-a spus candva"esti lumina ochilor mei",si care nu odata,mi-a fost ca un tata,si care an de an,pritr-o poezie,imi aminteste ca am ramas si acum,lumina din ochii sai.In fata lor,ma inclin cu respect si doresc ca orice copil din lumea asta,sa aiba parte de parinti,bunici si unchi precum cei de sus enumerati,sa se poata bucura de venirea Craciunului,cum ma bucur eu.

Ganduri

Nu stiu cum sa denumesc postarea asta,pur si simplu am o mare ingramadeala de ganduri in minte.Azi noapte am avut una din starile alea in care iti vine sa alergi de nebun,oriunde,numai sa te lase durerea.Si chiar ma durea,groaznic,am aliniatla un moment dat toate ambalajele de la pastilele luate sa vad daca mai pot lua macar una,sa calmez tampita asta de dantura.No way!!Si am zis ok,hai sa scriu,poate,poate ma lasa.


with Love
A fost si ziua mea!A trecut,dar am avut una din cele mai frumoase surprize,ai mei prieteni,unii doar virtuali,dar..prieteni,au facut un superb ...mp3(nu stiu cum sa ii zic altfel,nu imi vine in minte)...
Le-am multumit din inima,dar...am omis o persoana tare draga mie,o prietena,si chiar mi-a parut rau,nu credeam ca pot sa fiu atat de insensibila:)
Mi-a fost alaturi,nu doar odata,s-a bucurat pentru mine cand eram vesela,a plans cu mine si pentru mine cand eram trista,a fost mereu...acolo.In ultima vreme,din cauza...sa zicem...a tacerii,necomunicarii,am ajuns sa cred si eu si ea,ca...ne-am inlaturat una pe cealalata.Nu odata am rut sa vorbesc cu ea,sa ma sfatuiesc,sa zica orice,dar sa o stiu langa mine,dar,am crezut ca nu mai vrea,ca s-a saturat sa fie mereu langa mine,sa imi asculte balivernele.Am gresit,nu stiu daca vreodata voi putea remedia actes lucru,sa fim din nou cum eram,am lasat prea mult tacerea sa se asterne intre noi...doar daca...daca ma va ierta:)
In ultima vreme am ranit multe persoane care imi sunt dragi,m-am gandit ca ii stresez,ca poate daca ma dau putin"mai incolo",ii las sa respire,sa nu mai fiu o povara,sau cineva care insista sa vorbeasca.Nu stiu de ce am gandit asta,cred ca aveam nevoie de o pauza...pauza..de mine.Ce ciudat suna,dar...am vrut sa fiu superficiala si eu,si se pare ca mi-a reusit acest lucru,ca exact asa m-au interpretat persoanele dragi mie,doar superficiala:)
Si gata,ca nu mai stiuc e sa scriu,adica stiu..dar...dar nu mai imi vine in minte cum sa asez gandurile.
Nobody multumesc pentru urari,mi-ar fi placut sa le faci personal....iti simt lipsa...si Orhii...imi cer scuze ca am fost..superficiala si am lasat sa se asterne intre noi aceasta tacere,si bariera,Indrule...scuze ca am nu am vrut sa mai fiu aceeasi"interzisapupacioasasidulce".La multi ani mie,cu intarziere.

Si e iar noapte..si iar ajung aici,si scriu si sterg,si scriu si iar sterg.Oftez.Nu imi gasesc cuvintele,ma simt pierduta,nu stiu de ce,sau poate stiu si nu vreau sa recunosc...In ultima perioada parca toata lumea a avut ceva de dorit de la mine...parca toti au vrut cate ceva..I'am ajutat cu placere,le'am spus ce as face eu in locul lor,am jucat si rol de Cupidon pentru unele relatii care inca mai sunt,altele nu..si stau si ma intreb de ce oare atunci cand pui suflet in ceva ce faci,nu iti este inapoiat macar 5% din stradania ta?De ce nu se vede cat ai luptat,uneori si cu tine...sa iti ofere macar o multumire cat de mica,dar sa vina din suflet?!Se spune ca un zambet dureaza putin,dar amintirea lui poate ramane vesnic in suflet.Asa se intampla si cu lacrimile.

Love
Atunci cand plangi,suferi.E posibil ca in cateva ore,zile sa te simti mai bine,dar nu intervine si uitarea,durerea lasa rani,chiar daca ele cu timpul se cicatrizeaza,dar raman acolo,vesnic amintindu'ti ca a existat acolo o rana adanca.Noi nu avem putere sa intoarcem clepsidra vietii,nisipul din ea se scurge necontenit si de abia cand mai ramane putin din el,ne dam seama cat am pierdut din viata.Stau si ma intreb,daca tot ma framant zilnic,cum sa fac,cum sa o dreg,oare voi ajunge cumva la un rezultat?Sau urmeaza sa o iau de la capat?Toti au asteptari de la mine,ma vad ca si cum as fi invincibila,dar si eu sunt om,si eu am problemele mele pe care nu le discut cu nimeni,nu imi place sa le spun,le inchid undeva si le dau drumul cand sunt doar cu mine.Daca am nevoie de o zi,2,3 de singuratate,in care nu vreau sa aud de radio,de net,de nimic,doar sa fiu eu cu mine,imediat apar probleme,incep discutii,incepe sa sune telefonul si de ce nu vreau sa aud,exact de aia imi spune persoana de la celalalt capat.Uneori vreau sa discut doar banalitati,sa vorbesc daor daca simt nevoia,sa nu fiu obligata sa raspund,pur si simplu am nevoie de cateva ore doar pentru mine,sa ma regasesc.ma simt impinsa din spate,mereu in fata,mereu sa fiu atenta sa imi pastrez calmul(care?!?),sa zambesc,sa nu se stie ca si eu am probleme,sa nu se stie ca am chef de tacere.De vreo 2-3 luni sunt intr'o continua activitate,nu neaparat fizica,asta nu ma sperie,ci psihica.Pur si simplu mereu am ceva in minte de facut,de rezolvat.Nu stiu cum mai e sa nu ma gandesc la ceva ce trebuie facut!Am ajuns ca pana si noaptea cand dorm cateva ore,sa visez ca...trebuie sa fac ceva.Mai deunazi,am visat ca am fost acasa la Brasov,si ca faceam curatenie generala.Adica scos din camere tot,dat cu var,vopsea,spalat,calcat,etc....si dimineata cand m'am trezit,eram atat de obosita de o zi intreaga am fost rupta,plus ce am avut de facut ziua...calculand=dezastru.Si ajung in fata monitorului si incep problemele mai mici: X nu este la program,Y a zis cutarica lucru,te-a cautat Z sa vada de il poti ajuta cu te miri ce...si tot asa...pana la ora 22:00 sunt deja un mic ,mare pachet de nervi pe care incerc sa ii stapanesc sa nu ii pun in carca altcuiva.Si mai ma intreb de ce ma simt vesnic obosita,surmenata si cu o dorinta acerba de a "vegeta'?!?!Asta imi aimntteste de acum 3 ani,cand lucram in Eforie,ca bucatar,program de la 7 dimineata(prezenta),pana la 12,1 noaptea.Ajungeam in camera pe la 1 juma,pana faceam un dus,pana una alta,era deja 2 si ceva.Si la 6 suna ceasul,iar o vara intreaga nu am stiut decat servici,acasa,servici,acasa si serile fugeam la cate un spectacol sa ma destind 2 ore dupa care ma introceam la munca sa imi reiau activitatea.Asa ma simt acum,epuizata,nu fizic,psihic,atunci nu eram surmenata pishic,eram vlaguita fizic,si parca a fost mai bine decat acum.Acum?!?sunt ca un chibritel(vb cuiva drag),iau foc instant,doar putin sa ma "incalzesti"si deja sunt o adevarata torta.In fine,ma bag inapoi in pat,poate reusesc sa adorm ca deja este 4 si ceva si eu...mai am putin si ma trezesc...comic nu?vreau odihna si nu pot sa ma relaxez nici in pat!App Nobody,bine te'am regasit:)Cred ca ai ramas cel mai fidel cititor al gandurilor mele...nu te'ai saturat oare sa imi vezi frustrarile si nervii varsati aici?Inca ma mai crezi aceea persoana sensibila si ingenua?

A venit Toamna!

Cum  spune  Nicu Alifantis:
A venit ,a venit toamna/acopera'mi inima cu ceva/cu umbra unui copac/sau mai bine/sau mai bine cu umbra ta.

Uploaded with love Intradevar melodia asta mereu mi'a transmis o stare de melancolie,de dulceata a toamnei,de o placere nebuna sa ies in drum si sa strig catre toti"A venit toamna,bucurati'va!".As pleca departe,spre casa bunicilor,si m'as duce in spatele curtii in padure,sa calc e frunzele care pica si sa simt prin nari mirosul toamnei.In sufletul meu ingalbenesc vechile amintiri,amintiri dragi,pline de caldura,de rasete si de veselia copilariei.Cand negura zilei cotidiene se asterne pe geamurile aburite ale camerei,ma retrag undeva departe,in amintiri calde,pline de miros de toamna,de dimineti cu miros de brad si sperantele vestejite se  scurg incet catre neant.Cand ramurile goale ale iluziilor se izbesc necontenit de norii cenusii ai inimii obosite,un suras incretit de trecerea timpului imi apare in minte si imi spune"nasucul sus,va trece si asta".Parca o aud si acum zicandu'mi tot felul de cuvinte incarcate cu dragoste,ca sa ma vada zambind:)"Toamna nu inseamna doar ploaie mohorata,inseamna si raze de soare ce iti mangaie obrazul",si cat adevar contin cuvintele astea....Uneori indragim prea mult tristetea,ne simtim atat de bine in preajma ei,incat uitam sa ne bucuram de tot ce este frumos.Cand ploua ,de multe ori,merg in parc,ma asez pe o banca si imi las lacrimile sa se prelinga usor in armonie cu stropii de ploaie.Nimeni nu stie ce cauta aceea persoana pe o banca in plina ploaie,nimeni nu poate sa vada ca ea isi lasa lacrimile sa se prelinga pe obraz si ca nu simte cum picaturile ii brazdeaza trupul. Privim toamna ca pe un anotimp pe calendar,vedem cum natura isi leapada frunzele si se pregateste de iarna.Stiu,vei spune ca toamna a inceput pe 1 septembrie si ca sunt putin intarziata cu postarea asta,dar nu am vrut sa ma mai intorc aici,nu am vrut sa ma las iar furata de aceste"file albe",sa imi astern gandurile.Dar nu mereu ne putem pune stavila dorintelor,aici ma simt EU,ma simt...protejata:) Curios nu?sa te simti protejat cand oricine iti poate citi cele mai intime ganduri.Azi am vrut sa ma intorc,sa simt iar vibratiile cuvintelor asternute,nemodificate dupa,sa imi las frau liber gandurilor,poate asa imi mai recapat din bucurie.Gata,voi pune frana acum,e mai bine pentru mine,voi scrie iar,curand,stiind a aici.....aici e o parte din sufletul meu.


Ploua,ploua cu stropi mari
cu vise pierdute,sperante regasite,
Cu stropi de cerneala 
amestecati cu ganduri razlete.
Toamna isi strange frunzele cazute
din ganduri fara sperante.
doar vantul mai mangaie golul din inima,
pe alocuri el poarta de zor
frunzele ratacite din sufletul meu.
Mereu cand vine toamna imi amintesc de un drag prieten ,de Cristi,dar...imi e teama,ca ma va rani iar...oare se merita sa....?