Pastila de ras...

Daca nu ai schitat un zambet macar,sigur trebuie sa consulti un psihoterapeut :)))

Inceput de Octombrie

Un inceput de octombrie cu zambete...Chiar zambesc des,te miri din ce..Si sunt atatia oameni incruntati pe strada,incat imi vine sa ii intreb:Catre cine ai zambit ultima oara si cand s'a intamplat asta? Te'ai trezit zambind in dimineata asta sau ai lasat surasul pe maine, cand, poate, va fi mai bine? De cand n'ai mai mers pe strada zambind?Dintre toate placerile la indemana, cea mai draga si mai aproape de suflet mi`e rasul. Intotdeauna, atunci cand rad, imi aduc lumina in suflet. Si sunt fericita. Intre mine si cel cu care impartasesc clipele mele de hohot si relaxare se creeaza punţi de inteles, de complicitate frumoasa, care raman apoi o vreme in aer – legaturi de taina, unde de parfum inspirat de amandoi in acelasi timp.Mi s`a întamplat – mai rar, recunosc – sa rad ca nebuna si de una singura, avand, insa, drept complice, o carte, un film.

Stiu cat de insemnat e zambetul in viata mea, cum imi rastoarna orele spre lumina si spre dragoste… Si, totusi, uneori uitam sa surad atunci cand mergeam pe strada. Zambetul cuiva care se bucura de soare, de viata, ma lua prin surprindere, iar eu ma fastaceam si nu stiam ce sa fac, daca sa'i raspund sau nu, ca la un salut de zi buna, venit din partea unui necunoscut, ridicand si eu coltul buzei. Intre timp, insa, viata a fost buna cu mine. Infruntand riscul frivol de a`mi adanci ridurile, zambesc mereu, cu gura pana la urechi. Caut tot mai des prilej de ras nobil si hohotesc fericit, gandindu`ma ca zambetul meu de azi va aduce cu el fericirea mea de maine.
Nu contorizez zambete. Doar le ofer.

Ma mai trezesc dimineata cu zambetul pe buze. In general cand ma trezesc singura, nu fortat. Ma rog, exceptie de la regula face fortarea de catre pisicuta mea sau de catre telefonul fix,la care este vesnic aceeasi poveste-greseala.Dar ma trezeste.Si sunt tare irascibila cand ma trezesc:))Pana nu imi bag eu 'mufa"in cafea pot trece drept cea mai nesuferita persoana(nu ca n'as fi si in alte ocazii:).Dar.am invatat sa ma bucur de viata,de culori,de zambete,de tot ce ma inconjoara,si multumesc mereu pentru asta,mamei mele,care imi spunea ca"nu uita ca si un fir de iarba creste zambind catre soare".
Zambeste,maine poate fi mai rau!!!