Superb

Din greseala am dat peste acest clip,e atat de "miscator"ca imi vine sa ii dau viata.Pacat ,ca nu gasesc filmul nicaieri,mi'ar fi placut sa il vad.

Iar acest film l'am vazut,si cum mi'a spus un prieten,un adevarat prieten care are tot respectul si dragostea din partea mea(prieteneasca)Sando,intradevar de la jumatate filmului,am terminat un pachet de servetele :)) Acest film il recomand cu multa caldura,iar cei care iubesc animalutele le este sugerat sa isi procure din timp,servetele sau batiste,vor avea nevoie de ele si de pauze de tigari(pentru fumatori)

Imi incarca bateriile

Dap,suna ciudat titlul,dar simt nevoia sa le incarc,deja sunt prea plina de de toate,satula de multe.Privesc Luna…Pentru prima data anul asta,privsc luna....…Am lasat de'o parte rutina,zgomotul produs de masini si de motocicletele tunate,am lasat televizorul,calculatorul,totul…undeva departe.Simt nevoia sa evadez.Sa las in urma parerile multora,sa fiu capabila de a'mi incarca bateriile pentru maine.O noua zi plina de stres,de parerile unora deveniti sefi inteligenti peste noapte,plina de linguseli din partea celor care nu te pot inghite pentru ca nu esti presarat cu putin caviar prin plete…Si ies pana afara...in linistea noptii,simt cum fulgii de nea se joaca razlet in vata mea,cum viscolul imi canta melodii doar de el stiute.Cum spuneam evadez…Caut linistea noptii si cantecul fulgilor de nea…Inchid ochii si'mi doresc sa fiu in leaganul copilariei din nou.Cimentul rece imi aduce aminte de casa de la tara,de mirosul gerului…de salciile de pe malul valei din apropiere…de mirosul de porumb copt…de povestile din jurul focului…de chicoteli infundate sa nu ma prinda mica..…de "sarut mana pentru lada"…Ce bine este…De ce nu apreciem niciodata lucrurile atunci cand le avem la indemana?De ce mereu, atunci cand le'am pierdut cautam sa ne agatam de orice colt de cer care ni le'ar putea aduce inapoi?Cautam imitatii…Copii fiind ne doream sa crestem cat mai repede,sa fim maturi,sa avem propriile vieti iar cand ajungem sa dobandim toate acestea ne vaitam ca ne impovareaza.Alergam prea mult,atat de mult incat am uitat de bunicii nostri,de oamenii care ne'au ajutat in viata,de parintii care s'au zbatut sa ne ofere totul,de colegii din scoala generala,de numele vecinului de la etajul patru…De multe ori am ajuns la concluzia ca cei mici sunt mai inteligenti decat cei mari.Stiu sa traiasca si sunt fericiti.Iti iarta orice greseala si te ajuta dezinteresat.Te iubesc neconditionat si'ti zambesc cu sufletul.Toata lumea are un idol…ca e televizorul,nu stiu ce vedeta smechera,partenerul de viata sau mai stiu eu ce…toata lumea are un idol.Sau cel putin o persoana careia vrea sa'i semene ”cand o sa se faca mare”.Pana nu demult, am crezut ca sunt exceptia de la regula…Eu?Nuoa!Ca cine sa vreau sa fiu?De parca as putea!Nici macar o operatie estetica nu m'ar putea face sa'i seman cuiva sau sa'mi doresc sa fiu ca el/ea.Ieri am avut o strafulgerare.Nu exista pe lume persoana careia sa'i seman mai mult decat mamei mele.I'am dat o palma subconstientului meu ca sa'l trezesc,si el mi'a spus:”In sfarsit ai venit de acasa!”Toata viata mi'am dorit sa fiu ca ea…Sa am acel ceva care te face sa impietresti cand se uita la tine(impunere de respect ar fi zis ea…),sa fii promt in a lua decizii si sa fii cel mai tare din parcare.Sa ai senzatia ca lumea e a ta( suficient numai sa deschizi gura) si sa ti se astearna totul la picioare.Dar cel mai mult mi'am dorit sa am puterea ei de a lua mereu de la capat…mereu si mereu…la infinit.Daca cineva ar vorbi cu mama,i'ar spune ca ii sunt bucatica rupta ei la personalitate.Caracter dificil,personalitate puternica,atotstiutoare…sunt ea.Ma lupt cu mine sa nu mai fiu o persoana timida,ma lupt cu mine sa nu mai fiu naiva si sa cred in oricine.Dar..Gresesc greselile ei..prea credula…Promit ca data viitoare nu mai fac,ca o sa ma controlez caci nu vreau sa fiu ca mami!Si apoi ca si cum ar trece un curent prin mine ma infior:e mai puternic sentimentul asta decat mine.Sunt ca mami pentru ca vreau sa fiu ca ea!Nu pot sa fiu altfel!Pacat ca descoperim cat de importante sunt anumite lucruri pentru noi in viata cand deja suntem ingropati in orgoliu pana peste cap!Nu am idoli,nu venerez pe nimeni in afara de Marele Dumnezeu(pe care sincera sa fiu,l'am cam neglijat in ultima vreme!),vreau numai ca atunci cand o sa fiu "mare" sa fiu ca ea.Sa le pot oferi copiilor mei ceea ce ea mi'a oferit mie…atat si e suficient.Hmm cred ca ajunge pt azi...Zilele astea chiar am fost oarecum...intoarsa pe dos...Mai ales cand cred in prieteni si sunt dezamagita...Si chiar am crezut in prietenia cuiva..pacat..poate e cazul sa nu mai fiu asa naiva si sa acord atata prietenie neconditionata.

Si iar imi rasare in minte ce s'a intamplat de curand(despre prieteni cica..)Inca nu am invatat nimic de la oameni desi locuiesc printre ei de atata amar de vreme…Inca nu am invatat ca acela care iti zambeste nu o face din inima ci doar fortat de imprejurari,inca nu am invatat ca sufletul oamenilor nu'i curat(sunt si oameni deosebiti care nu asteapta nimci in schimb,stau acolo tacuti,te asculta,si iti sunt alaturi fara a astepta ceva in schimb,doar ca nu sunt multi)As vrea sa cred acest"prieten/a"cand imi spunea ca este altfel…Dar mi'a demonstrat ca nu se  deosebesti cu nimic de ei.Exista prieteni(FOARTE RARI),exista numai interese.Nimic nu doare mai mult.Nici indiferenta,caci ea in situatii ca asta ,ar fi un medicament pentru inima mea ranita.Sa nu'mi vorbeasca de sinceritate!Acum sper sa fiu  imuna.Nu ma mai intereseaza ce crede el/ea despre mine.Poate aveam nevoie de asta ca sa'mi invat lectia…omul e frumos din cauza sufletului sau...omul este frumos atunci cand e OM.Gata.Somn.A,da si sa nu uit,imi e dor de tine :)De fapt mereu imi este dor de tine :)