miercuri, 20 ianuarie 2010

Again


Pff si iete ca o iau de la capat cu scrisul...Destul de greu te acomodezi la un ritm alert de iarna dupa două luni de moleseala.Cafeaua parca e mai dulce ca de obicei dupa o zi in care lucrurile s'au miscat mai cu talent.Totdeauna vara ai impresia ca iarna e prea departe ca sa te deranjeze macar gandul ca trebuie sa iti iei manusi si fular. Asa trece fiecare an... Si In prag de sarbatori cand bei un vin fiert nu te va contrazice nimeni cand vei spune "ce repede a trecut anul asta". Si ti se pare ca asta a trecut cel mai repede, normal, ca doar e cel mai recent din memorie. Pe celelalte le'ai si uitat.Mai descoperi cateva fire albe de care nu stiai, iar in timp ce te machezi  observi niste cute in coltul ochilor...Ti'e frica sa imbatranesti crezand ca devi brusc alt om. Ca ti se vor modifica peste noapte principiile si ca de maine nu mai poti umbla cu blugii taiati, ca lumea va astepta mai multe de la tine pentru ca esti "in varsta".De fapt ramai vesnic acelasi om, nu varsta te schimba. Te schimba un necaz, o bucurie, un om pe care il iubesti sau, poate cel mai mult, un copil. Dar ramai cu aceleasi principii de viata, poti oricand sa porti blugii taiati daca esti dezinvolt si berea va avea acelasi gust bun daca nu ti'e rusine ca te vede vre'un colaborator...Asa ca hai sa lasam draeq mizeriile zilnice si prostiile altora,si sa traim,ca oricum de schimbat ....poate haina de pe noi,chilotii sau tunsoarea.putem noi schimbam putin infatisarea, dar nu si naravul. Am schimbat putin curbele, dar liniile au ramas aceleasi.M'am schimbat, dar am ramas la fel.Cand se lasa intunericul incepem sa visam, sa avem fantezii si sa speram. Visam ca maine vom fi mai buni, mai talentati si mai ambitiosi. Visam ca vom avea masini, apartamente si afaceri. Visam ca vom calatorii in lung si lat, ca vom avea copii. Visam la creste si paduri, focuri de tabara, corturi, acorduri si chitari.Despre mine! Mi'e frica de inaltime, dar nu de inaltimi. Prefer sa urc decat sa cobor.


Despre avion! Avionul nu coboara. Culmea, el urca. As putea zice ca urca coborand.

Despre noi...toti! Ne place sa urcam. Sa fim la inaltime. Dar ce ne facem cand ajungem in varf? Oare nu am putea sa coboram urcand?Ce amestec de ganduri prin mintea mea :)) Imi place filmul pentru ca e altfel. E destept. E incapatanat. Iar eu, vesnica, acel calator - alt' decat navetistul, pentru ca nu ma voi intoarce niciodata in statia din care am plecat - care nu-l va parasi.Nu poti sa urasti culorile, oricat ai uri toamna. Nu poti sa urasti cerul, oricat ar ploua.Inventati'mi o poveste despre un baiat si o fata.
O poveste in care ea se intoarce cu un bagaj plin de sperante. El o asculta, ii vorbeste, ii zambeste. Iar . . .cine castiga..are drept premiu...un pupic balos si umed de la mine :)))

Chat?!?Posibil...

Sufletul...