miercuri, 28 aprilie 2010

O noua zi...

Exista momente de rascruce in viata in care esti nevoit sa faci bilanturi.In care esti nevoit sa vezi viata cu alti ochi,si sa iti dai seama de valoarea ei.In care descoperi socat,ca expresia carpe diem are o valoare si semnificatie extraordinara si ajungi sa o percepi profund,dincolo de cuvintele devenite deja banale. 


Uploaded with ImageShack.usIti dai seama cat de scurta este viata,cum nimic nu este garantat,cum nu suntem altceva decat praf pe lumea asta,si cat de putin pretuim fiecare clipa pe care o traim,si despre care credem ca ni se cuvine de la sine prin simplu fapt ca existam.Avem impresia ca este de la sine inteles ca vom avea parte de infinit de multe astfel de clipe,asa incat ne permitem ca la un moment dat,sa incetam sa mai incetam sa mai traim  in asteptarea clipelor viitoare,in loc sa incepem sa le traim pe cele care se scurg acum.Iti faci timp pentru toate si culmea,ziua nu pare a mai avea 6 ore,ci clumea,24,atatea cat trebuie:)si realizezi a n-a oara ca in orice rau,e un bine  ...Ce imi doresc eu nu sunt lucruri care nu se pot implini,din contra pot spune..Vreau o camera.O camera doar a mea,cu o singura fereastra indreptata catre cer,astfel incat sa ma pot bucura in fiecare seara de magia lunii.Vreau o camera care sa se potriveasca perfect cu sufletul meu,poate chiar o camera a lui ,pictata in culori linistitoare,iar pe pereti sa fie scrise cu un condei vechi,parti ale povestii mele.
Iar de fiecare data cand le voi citii,picaturi reci vor curge din ochii mei.Unii le numesc lacrimi,dar eu prefer sa le numesc parti moarte ale sufletului meu.Mobila?Mobila vreau sa fie confectionata din sentimente.Azi dorm pe patul fericirii,maine poate mananc la masa iubirii,iar raspoimaine voi citii relaxata o carte pe fotoliul intelepciunii.
Vreau flori multe.In fiecare coltisor al camerei vreau cate o floare 
rosie,care sa nu se ofileasca niciodata.
Voi mai avea nevoie doar de un pian.Voi vrea doar sa aud clapele pianului .,,,roducand sunete linistitoare si sa simt gustul dulce al unei cafele adevarate.
Asa as vrea sa arate camera mea,iar de fiecare data cand simt nevoia sa ma rup de realitate,sa ma pot refugia acolo,sa ma pot vindeca,si poate intr-o zi sa te pot aduce si pe tine . 


Uploaded with ImageShack.us
VIATA ESTE UNEORI FOARTE ZGARCITA: TREC ZILE,SAPTAMANI,LUNI,FARA SA SIMTI NIMIC NOU.TOTUSI,ODATA CE SE DESCHIDE O USA,O ADEVARATA AVALANSA PATRUNDE PRIN SPATIUL DESCHIS.ACUM NU MAI AI NIMIC,IAR IN CLIPA URMATOARE AI MAI MULT DECAT POTI ACCEPTA

joi, 22 aprilie 2010

O zi aiurea

Suferinta e o lege.Una din cele mai nesuferite.Astazi m'am oprit din joc.N'am ras,n'am plans,n'am avut reactii ciudate,n'am vb mult,n'am gesticulta,nu m'a interesat,n'am fost atenta,n'am crezut,nu m'a durut,n'am atins,n'am stiut.Game Over!Stop!!Pentru o zi mi'am dorit sa fiu autista.Acele 'genii idioate"(urat denumiti),care nu vor sa interactioneze cu lumea ca nu au ce impartasii cu ea.

 Eu as avea,auleu si cate as mai avea...dar azi am zis stop!Fara dureri de cap,fara priviri in gol,fara omul imbacsit de...om...Ma'm oprit din mers,apoi din alergat,mi'am oprit vocea din zbieratul ei launtric,mi'am oprit respiratia si am inchis ochii..apoi am inceput din nou sa alerg ...Suferinta e o lege,principala lege a evolutiei.Te descoperi suferind,te dezvalui suferind,te intelegi si te accepti prin suferinta.Apoi strabati padurea plina de cioturi...nu esti martir,nu suferi pentru pace in lume....pentru copii bolnavi si singuratici...suferi pentru a incepe sa schimbi ceva in tine..Nu poti schimba lumea prin suferinta ta,dar poti sa o faci sa inteleaga..Stop joc,start joc...pauza nu exista..pauza e sfarsitul sfarsitului.Deci nu incetati sa fiti oameni,este fatal:)Chiar daca multi ma considera o ciudata,eu sunt doar o ciudata mezalianta intre tristete si soare...o fiinta normala,cu sentimente eleborate,sensibilizata de lumesc,de tangibil.Apreciez respectul,buna crestere si puterea de empatizare.Sunt ambitioasa si vorbareata dar am tacerea mea in momentele grele,neprielnice.Sunt atinsa de orice 'lucru" venit din exterior.Multi imi spun ca am o sensibilitate anormala si totusi...scrierile mele ma descriu cel mai bine.Cuvintele "nerostite" se pare ca nu sunt de prisos!  Adevarul este ca nu am mai vrut sa scriu...aici eram eu,gandurile mele...dar....nu vad de ce m'ar deranja ca am fost"invadata in camaruta mea'.Cei care inteleg ce e pe aici,uneori"deranj' alteori'chef",si nu de putine ori"tristete',dar asta sunt eu,un amalgan.Nu sunt perfecta,nici macar pe departe,pot spune ca din contra,sunt cel mai imperfect om,dar eu iubesc soarele,culorile,rasul,imi doresc ca orice fiinta normala o viata cat se poate de linistita,imi doresc ca persoana pe care o doresc langa mine,sa fie langa mine,nu impun iubire,ofer neconditionat,dar cand simt ca....cineva...oricine...ma respinge..sau...ma inlatura,atunci ma inchid si prefer sa fiu doar eu cu mine:) Si iar am scris pentru 2 saptamani:)) E cazul sa inchei,sa ma arunc in domnul pat si sa'mi iau pisica in brate sa o las sa'mi sopteasca ea la ureche cat ma iubeste(mai ales atunci cand ma vede cu,cutia de kittycat in mana) :))Pe curand si..si ajunge:)

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Prin ochii mei...

Inchidem ochii, sa nu vedem adevarul din viata noastra….inchidem ochii, sa ne adunam puterile pentru a pasi mai departe….inchidem ochii, pentru a spera intr'o lume doar a noastra….inchidem ochii, pentru a simti iubirea din noi.
Dar niciodata nu vom reusi sa inchidem sufletul, iar bunatatea din el va permite multora sa ne faca sa suferim.Cand tu nu esti...dorul se aseaza pe rafturile sufletului meu, carte langa carte, fila langa fila, cu gandul la tine mangaind fiecare pagina.

Cand tu nu esti...timpul mi se aseaza pe umar si plange ca un copil ratacit.
Doar "pasii" inimii trezesc in mine ziua de azi cu clipele ei fermecate, acoperindu'ma de speranta. Sufletul meu este o odaie, te poftesc inauntru...vino!!! Sa nu speri ca vei gasi podoabe...le'am daruit altora care aveau nevoie, nici nu vei vedea oglinzi...nu am avut timp sa privesc in ele, nici flori nu vei intalni...ptr ca lacrimile au fost in fiecare coltisor al odaii. 


By Love

Poate vei zari urmele unor pasi care au trecut pe acolo, pasi care au lasat "rani"in podeaua sufletului si pe care nu am reusit sa'i inlatur cu nici o "vopsea" de zambet. Locuiesc singura de ani de zile...e pustiu pe acolo si e rece ptr ca soarele presarat de caldura unor suflete a fost doar o iluzie, o amagire. Intra...si poposind poate se va face cald, intra...si ochii tai vor fi oglinzile care au lipsit atatia ani, intra...si podoaba sufletului tau imi va deschide geamul sperantei ptr o vreme, intra...si pasii tai vor ramane imprimati in odaia sufletul meu.
Intra...doar daca inchizi usa in urma ta!Stiu ca niciodata nu voi avea totul...in viata asta orice are o compensare.
Sanatatea...compenseaza framantarile sufletului, copii...compenseaza iubirea, cariera...spun eu ca ar compensa singuratatea ca am in ce sa ma refugiez.
Insa cu ce pot compensa...lipsa fericirii?! cum pot alunga clipa in care nu vad nici un rost in lumea asta? cum pot sterge lacrimile unor furtuni din viata mea?!

joi, 8 aprilie 2010

WTF?!?!?!

Cat de idiot poti fi sa invetezi asa ceva si sa o mai faci si publica ca pe o invetie? What the fuck!!!!!!!  Sa mergi la munca alerganda pe...o bicicleta!!Nu'i de ajuns ca mergi sa muncesti si te plateste fix pix,dar sa mai si alergi PE BICILETA,e deja S.F!!!!!
Si ca tot e la moda,'new entry' in materie de Windows,uite alt material ce explica foarte pe larg,cum vad eu acest "sublim" win7...alt wtf!!!
A,sa nu uit!!O adevarata bomba a culturii muzicale romanesti a fost aruncata de catre Florin Salam!!Eurovision!!Astuia i se poate aplica zicala"prostul nu e prost destul daca nu e si fudul"Bai, tu esti pe Pamant, sau n'ai ajuns inca? Nu e de ajuns ca va straduiti sa mentineti acelasi nivel de subcultura in tara asta? Nu e de ajuns ca sunteti unul dintre principalele motive pentru care copiii din ziua de azi umbla cu ghiuluri, ochelari de soare si catarame cat casa, inca de la 12 ani? Adica, va sa zica tu vrei sa ne reprezinti pe noi, romanii. Nu cred ca te'ai gandit destul de serios daca vrem noi sa ne reprezinti. (o parte vor, dar cu ei nu am ce discuta) International. Ti'a zburat cuvantul acesta pe la urechi, si a sunat bine. Ce'ai zis, ia hai sa ma bag si io, sa fiu un star. La concursul ala sunt oameni seriosi, si tie iti arde de glume.


Vezi mai multe din Muzica, Videoclipuri pe 220.ro
Deci inca odata WTF?!>?!?!?!

Nu stiu ce sa scriu...

E tarziu in noapte...as vrea sa dorm dar dorul doare....sa strig nu pot. Cate un felinar solitar, parca imi impartaseste durerea ascunsa de ochii tuturor..........Imi e atat de dor...privirea mi'o inchid si te gasesc printre gene...te simt in tot sufletul meu...esti in toate strafundurile fiintei mele.Dar noi, oamenii, reusim tot ce ne propunem, prin natura noastra...doar in lupta cu timpul nu putem face nimic...el castiga de fiecare data.Mie dor de mine...de ochii mei plini de viata...de zambetul meu care declanseaza minuni cand sunt vesela...de poezia vorbelor melele...de incredibila mea pofta de viata...de perseverenta cu care doream sa daruiesc sufletul unei pers dragi...de usurinta cu care ma miscam  prin viata fara sa ma uit inapoi sau la prejudecatile celor din jur.Cand m'am trezit era o zi frumoasa de primavara... o zi in care natura zambea la aparitia razelor de soare.Am cautat, gandul care sa imi dea incredere si putere pentru o noua zi, gandul care sa imi aduca linistea de care am nevoie si care sa ma faca sa ma regasesc. Nu l'am gasit. Am plecat la o plimbare,crezand ca te pot scoate din minte,doar ca mereu apareai acolo si imi ziceai "ntz ntz"..m'am obisnuit cu aceste cuvinte...expresii...in fine..
Love Comments

Si mi'am dat seama, o data in plus, ca tot ceea ce am nevoie gasesc in mine si nu in lucrurile sau in oamenii din jurul meu: care dezamagesc, obosesc si uita...sau nu cred in vise... Carora de multe ori nu le pasa, nu vad; care trec pe langa tine, orbi la tot ceea ce incerci sa le spui si la tot ceea ce incerci sa faci. Oare Cioran avea dreptate cand spunea ca"Ochii omului vad in exterior ceea ce simt in interior” ??!Oare de asta multe ne doboara, din cauza starii si a sufletului pe care il avem?Am pornit la drum, pura precum lumina...un copil cu scantei in ochi care nu stia ce'nseamna vina, cautand iubirea si stima si cum nu stiam sa lovesc...viata m
'a lovit prima si am aflat ca nu e prea rau sa nu fi om… sa fi prea om e crima si uite'asa a picurat un pic de negru in esenta mea. As vrea sa imi regasesc puterea in mine, pentru ca stiu ca pot mai mult, ptr ca trebuie sa pot mai mult si sa trec peste nimicurile din jurul meu...Eu am fost candva, azi nu mai sunt, dar ce sunt azi imi pare rau ca nu am fost mereu. 
Love Comments


Cand am urat , am fost iubita , cand am iubit , am fost urata.
Tot ce am sperat a ramas vis si am dobandit ce nu am visat.
Nu sunt ce par a fi , nu sunt nimic din ce as fi vrut sa fiu.
Nu sunt nici apa , nici foc , nici vant ,
Pentru ca m'am nascut fara sa stiu , sau prea curand sau prea tarziu.
Dar m'am resemnat si nu am ramas decat ceea ce sunt!!!
Un suflet pe acest pamant! 

Si inca ceva,imi plac desenele cu alba ca zapada si donald duck :) si ochii tai.. :)

vineri, 2 aprilie 2010

Empty Soul

De ce ploua azi? De ce plange cerul?
Oare plange pentru mine sau plange pentru tine?!....
Dar ploua prea mult si cred ca plange pentru amandoi

"Cate stele vor muri fara sa simt? Cata vreme va trece fara sa te ating? Cate strigate de dor se vor pierde'n vant? Cate zile voi trai cu tine numai in gand?"...
In seara asta le ingrop pe toate...in suflet si la mine'n gand. Ca incepand de maine
sa nu mai existe trecut......aleile sunt triste si reci, iar lacrimile inimii par sa se aseze peste tot in jur.

Pasii cauta o carare prin gandurile uscate de durere....nimic nu e la fel ca inainte, nimic!
Evitam tristetea si ea era pe urmele mele, ocoleam iubirea si ea era in sufletul meu, nu ma regasesc in viata din jur si totusi face parte din mine!!
Nu vreau nimic...nici macar sa mai sper in ceva!!!Cel mai rau lucru pe care ti'l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea aripi, ca poti zbura si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste din clipe, din vise, din trairi.
Si'apoi, deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile...si te izbesti de pamant...de realitate.Ciudat este ca nu stii daca acum visezi,sau e doar un cosmar din care te vei trezi; daca e un vis frumos, sau daca e o amintire vie.
Si incepi sa speri ca, poate, inca mai ai aripi....ca nu le'ai pierdut definitiv.
Incepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti ptr ca, iarasi are sa ti le franga cineva... 

FUCK OFF

Chat?!?Posibil...

Sufletul...