Daca as avea mijloace,n'as face altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii.Constructie grandioasa de stejar geluit,sa respire pe ea,in timpul furtunii pescarusii mai lasi...E destul de istovitor sa impingi din spate valul,dandu'i oarecare nebunie;vantul,el,mai degraba s'ar aseza acolo si el din cand in cand.Si sa zica asa gandindu'se la mine:"n'a facut nimic bun in viata ei decat aceasta banca de lemn,punandu'i de jur-imprejur,marea".M'am gandit bine,lucrul acesta l'as face cu draga inima.Ar fi ca un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.Oare sunt pescarus sau insusi vantul?Hmmm..Poate amandoua in acelasi timp..sau separat.Cert este ca am obosit,psihic si fizic.tot caut o banca sa imi odihnesc sufletul,poate marea este prea mare...Am obosit sa ii tot multumesc pe altii...Vreau doar o zi in care sa strig"M'am saturat,inchid usa si ma gandesc doar la mine,voi acum nu existati!!"
Fericirea sta in lucruri marunte,simple,palpabile,poate chiar inexistente.Cand dorim la ceva dorit,suntem fericiti:un vis simplu...un exercitiu de imaginatie..nimic palpabil,dar de ajuns sa ne provoace starea de fericire.Adierea vantului,caldura soarelui,mangaierea stropilor de ploaie,frumusetea florilor,briza marii...nimic din aceste lucruri nu ni se cuvin,dar ne sunt date.Natura ne ofera tot,ofera si nu cere,de ne'am putea opri o clipa sa'i intelegem dezinvoltura...Oamenii nefericiti sunt cei care mereu doresc prea mult...cu cat ai,cu atat iti mai doresti,ca un lant al slabiciunilor..
Imi puneam intrebarea cum ne'am picta noi trasaturile fetzei,cum ne'am imagina figurile noastre?Hmm...As incepe cu inima..chiar daca nu face parte din figura,nu?:))Imi desenez o inima,o gamalie de chibrit,aici...o sa'mi desenez creierul,-un aparat sacru si concret,undeva,vor fi neaparat nasul,gura,n'ar nici un sens sa omit ochii-doua semne de intrebare,iar aici in colt,o sa'mi pictez,gandurile-o claie informa de rufe murdare.Pieptul?...-o oglinda cu poleiul zgariat va lasa sa se vada interiorul...(nimic interesant,nesemnificativ)..sus sprancenele isi vor schita zborul..Doua aripi vor fi probabil si urechile..fruntea..o scara spre infinit,gura...-ar perfect ,vor reprezenta pentru eternitate obsesia rosie a sarutului-mit.
In pana de idei mai departe...cam atat...nu mai imi vine nimic stralucit in minte(de parca pana acum mi'a venit),,,:)) ,dar...bleah,merg sa'mi odihnesc creierii,so...away...a,da,sa nu uit...i miss you...
Na ca uitasem sa dau save la postare,ma miram dc nu a aparut nimic pe ziua de ieri:)))
sâmbătă, 13 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Chat?!?Posibil...
Sufletul...
Create a MySpace Playlist at MixPod.com