miercuri, 12 ianuarie 2011

Scrisoarea unei mame blonda

Fara a ofensa pe cineva,dar ca tot am pomenit de aceasta scrisoare,hai sa o pun aici.



"Draga fiule,
Iti scriu aceste randuri ca sa stii ca iti scriu. Daca primesti aceasta
scrisoare inseamna ca a ajuns cu bine. Daca nu o primesti, atunci sa ma
anunti pentru a ti-o mai timite o data.
Iti scriu incet pentru ca stiu ca tu nu citesti prea repede.
Acum cateva zile tatal tau a citit ca marea majoritate a accidentelor se
petrec la o distanta de un kilometru de casa. De aceea ne-am hotarat sa ne
mutam mai departe.
Noua casa este minunata; are si masina de spalat, dar nu stiu sigur daca
merge. Ieri, am bagat lenjeria in ea, am tras de maneta, si de-atunci n-am
mai vazut-o.
Vremea pe aici nu e foarte rea. Saptamana trecuta n-a plouat decat de doua ori.
Prima data, ploaia a tinut 3 zile, a doua oara 4 zile.
A propos de vesta pe care o voiai, unchiul Petre mi-a spus ca daca o
trimitem cu nasturi, cum sunt ei grei, o sa coste mai mult; atunci am
taiat nasturii si i-am pus in buzunar.
In sfarsit, l-am ingropat pe bunicu ; l-am gasit cand ne-am mutat.
Era in dulap din ziua in care a castigat la De-a v-ati ascunselea.
Sa-ti mai zic ca alaltaieri, a explodat bucataria si tatal tau si cu mine
am 'zburat' din casa. Ce emotie! a fost pentru prima data dupa multi ani
cand tatal tau si cu mine iesim impreuna undeva. A venit doctorul sa vada
daca suntem in regula, si mi-a pus un tub din sticla in gura. Mi-a zis sa
nu vorbesc 10 minute. Tatal tau s-a oferit sa cumpere tubul acela.
Si daca tot vorbim de taica tau, te anunt ca si-a gasit de lucru, e foarte
mandru de asta.
Lucreaza peste aproape 500 de oameni. L-au angajat sa tunda iarba in
cimitir.
Sora ta Julia, cea care s-a casatorit cu sotul ei, a nascut in sfarsit,
dar nu stim inca sexul copilului. N-as putea inca sa-ti spun daca esti
unchi sau matusa
Taica tau a intrebat-o pe sora-ta Lucia daca mai este insarcinata.
Lucia i-a zis ca da, in 5 cinci luni de-acum; atunci taica tau a intrebat-o
daca era sigura ca era al ei.
Ea i-a spus sigura ca da. Ce fata sigura, cata mandrie! Asa fata, asa
tata!


Varul tau Paul s-a casatorit si se roaga in fiecare zi in fata sotiei lui.
E fecioara!


Dimpotriva, nu l-am mai vazut pe unchiul Vasile, ala care a murit anul
trecut...


Cel mai rau e fratetu ala mic, Ionut. A incuiat masina si a lasat cheile
inauntru.
A trebuit sa se duca pana acasa sa aduca dublura ca sa ne scoata pe toti
de acolo.


Bine, fiule. Nu pot sa-ti trec adresa pe plic pentru ca n-o stiu.
De fapt, ultima familie care a locuit aici, a plecat cu numerele pentru a
le pune la noua adresa.


Daca o vezi pe Margareta, transmitei salutarile noastre. Daca n-o vezi
nu-i spune nimic.
Mama ta care te adora,
Antoaneta




P.S. Aveam de gand sa-ti pun si niste bani, dar deja am inchis plicul"

Poveste hazlie

Am primit o "poveste" tare haioasa,care mi-a adus lacrimi in ochi la cat am ras,e mai ceva ca scrisoarea unei mame blonde.
"Povestea unui om nu prea frumos
sau
Povestea unui om urat


Aceasta opera de arta a fost scrisa de un anonim.Nu vrem sa dam numele,pentru ca m-as da singur de gol.Buuun...cam asa :
M-am nascut la matern intr-o zi furtunoasa in care ningea de sus in jos.Cand am iesit..am auzit foarte multe urlete si era multa agitatie.Mai apoi mi-am dat seama ca fata mea era responsabila pentru acele urlete.

U Mama mea cand m-a vazut m-a scapat din brate,datorita socului.Cand am ajuns acasa..au venit vecinii in vizita si sa-mi dea niste bani..sa nu spuna ca nu m-au ajutat de mic.La fel si ei..cand m-au vazut au inceput sa tipe si au fugit inspre casa spunand ca si-au uitat aragazul pornit.

La gradinita am cunoscut ce inseamna sa fii frumos.Ma uitam la toti din jurul meu,iar in mine se instala usor usor sentimentul de gelozie.Cand ma ducea mama la gradinita..trebuia sa pastreze distanta fata de mine,sa nu rada tot cartierul de ea.Tin minte ca intr-o dimineata mergeam asa..linistit spre gradinita si am auzit un copil : “Uite tata,a scapat o maimuta de la zoo !” Eu fericit,ma uitam dupa maimuta,pentru ca mai apoi sa ma uit in oglinda si sa o gasesc.
In timpul scolii m-am simtit cel mai bine alaturi de fete.Ele vorbeau cu mine multe,iar eu vorbeam cu ele doar sa am partener de discutie.Fetele cu care ma intelegeam eu erau mioape,oarbe sau chioare..depinde de situatie..si toate imi spuneau ca sunt un baiat dragut.Eu in gandul meu spuneam : “Ce bine ca esti oarba ! “.
La liceu a fost apogeul adolescentei mele.Ma facusem mare si jucam bascket..eram mascota echipei.Tot aici,tin minte ca imi facusem o gramada de prieteni.Imaginari.Eram foarte bun in domeniu,iar ei erau foarte mandrii de mine.
Dupa ce am terminat liceul m-am gandit ce sa fac mai departe..iar ideea a venit rapid.Urma sa merg sa ma angajez la o ferma din judet ca sperietoare de ciori.Eram bine platit si nici nu munceam nimic.Dupa doua luni de munca..fermierii m-au dat afara,caci se speriau ei mai tare ca ciorile.
Dupa aceea am fost cameraman la emisiunea “Din dragoste”..iar persoanele care nu mai veneau si a doua oara la emisiune,dadeau vina pe un singur om..bineinteles ca nu pe Mircea Radu..ci pe cameraman.Am fost dat afara in suturi..si am fost foarte dezamagit de aceasta experienta..
Apoi m-am angajat la un Pet Shop..pentru ca ma simteam in largul meu.Acolo am cunoscut o puicuta..minunata..avea pielea rosie(probabil era arsa de soare)..iar parul ii era vopsit in toate culorile.Pana la urma ne-am despartit..ca nu puteam avea o relatie cu un papagal..sa fim seriosi. Cand au auzit sefii ca i-am dat papucii lu’ POLLY..mi-au dat un sfat util in viata : “Niciodata nu o sa gasesti alta fiinta mai buna pentru tine ! “.I-am ascultat si m-am impacat cu Polly.Acum i-am facut o colivie in dormitor si traim bine-mersi..fara prea multe certuri..sau alte chestii din astea..
Parintii mei nu au fost de-acord cu relatia..dar dupa ce s-au uitat atent la fata mea..si-au dat seama ca era cea mai buna alegera facuta de mine."
Intr-o zi o sa postez si "Scrisoarea unei mame blonde" :))

marți, 4 ianuarie 2011

La multi ani 2011!!!!



Prima postare pe anul asta ar fi trebuit sa fie una inteligenta sau cel putin interesanta. Ei bine, inspiratia nu m-ajuta. Cert e ca m-am distrat in seara de revelion intr-un mod inedit, cum n-am mai facut-o pana acum: am cantat… adica am facut karaoke. A fost super amuzant, dar am cantat groaznic! Iar cand un grup de smecheri “mituiesc” DJ-ul sa le puna “Du hast manele rulz”sa raga karaoke pe ea… priceless.Dar lasand noaptea de an nou,a mai trecut un an,dar cel mai mult ma bucur de zapada!Ador zapada,sa simt fulgii de nea cum  au un dans doar al lor,rotindu-se in aer,imbratisandu-se si plutind pe genele trecatorilor.Mi-as fi dorit sa fac un om de zapada,sa il vad pe geam cand scriu,sa ii pun un nas rosu din cel mai mare,gros si portocaliu morcov ce il gaseam la magazin,niste ochi uimiti de trecerea trecatorilor grabiti si o cutie de conserve in cap sau cine stie,poate o cratita de ma induram la vreuna,sau poate scormoneam prin gunoaie sa gasesc ceva,primeam si de pomana=))Sau un fes rosu?Sa poata sta pasarelele pe matura lui.Mi-as fi dorit sa fi putut trai macar o vreme pe la inceputul anilor 1900 si sa ma fi plimbat cu sania trasa de cai la Sosea...stiu....acum privind de departe in timp vremurile acelea par frumoase...si chiar erau... dar nu la fel de frumoase pentru toata lumea...

si acum? E altfel? Cred ca nu...doar ca atunci ritmul era altul si in mod sigur exista mai mult timp pentru a ne apropia de lucrurile frumoase care ne inconjoara...ne atrag sau doar ne trezesc amintiri...

Intradevar,astazi ninge mai putin decat odinioara.Cand eram copil,incepea sa ninga la inceputul lui noiembrie,si zapada se topea negresit de abia in martie.Dar acum toata lumea e schimbata,parca totul e invers proportional.Totul se schimba. Secolul vitezei. Conspiratii si paranoici. Incalzire globala. Blue-ray, xbox, fibra optica.Toate telefoanele mobile actuale au camera foto/video incorporata. Aparatele foto digitale sunt la indemana oricui. Doar profesionistii mai folosesc, uneori, aparate foto cu film. Ce se intampla cu vechile albume foto, in care puneam pozele de la revelion, de la craciun, de la nunta lui Gigel, de la botezul lui Georgel?! Unde sunt pozele cu primii pasi ai lui Gheorghita?! Totul este digital. Albumele de la nunta iti sunt trimse pe e-mail. Fotograful face mii de poze, le trage pe un DVD si raman uitate intr-o cutie cu zeci de discuri la care nu te mai uiti niciodata.Care mai e valoarea unei fotografii atunci cand ai o mie din care sa-ti alegi una? Unde mai e momentul cand dai pe “cadre multiple” si aproape ca faci film si nu poze? Unde e naturaletea, ineditul, cand poza selectata de tine trece prin photoshop? Unde e tensiune cand astepti sa vezi cum a iesit fotografia? Unde e surpriza cand observi ca ai capturat un episod intamplator intr-un plan secundar.Zeci de mii de poze puse pe discuri uitate pe un raft prafuit. Putine vor ajunge pe hartie, multe se vor pierde in CD-uri zgariate.Cand te vei retrage la cabana din munte, vei lua cu tine agenda, pixul si o poza veche, facuta inaintea erei digitale…vei simtii fulgii de nea cum te inconjoara si tot ce iti doresti este sa intri in casa,sa stai la gura sobei si sa bei o cana de vin fiert cu scortisoara.Si sa nu fiu total rautacioasa la inceput de an,hai sa spun ce imi doresc anul acesta.Pai cel mai mult imi doresc sanatate si fericire, chiar daca astea nu tin de foame. (Dar ma gandesc ca daca esti sanatos si fericit inseamna ca nu esti lipit pamantului de sarac ).Si restul vin de la sine.Hai La multi ani!

Chat?!?Posibil...

Sufletul...