duminică, 12 iulie 2009

Despre ..juramantul unei iubiri pierdute..


Te voi iubi in fiecare zi , mai mult si mai frumos, te voi iubi cu fiecare clipa care trece, mai absurd si mai normal, te voi iubi in mine, in sinea mea si in lumea intreaga, te voi iubi mereu tacut, te voi iubi strigand de bucurie, te voi iubi in fiecare sambata dupa amiaza si in fiecare dimineata a oricarei zile, te voi iubi in fiecare vis si te voi iubi in tot ce e mai real, te voi iubi cu zambete triste si cu lacrimi de fericire, te voi iubi cu blandete si cu bunatate, te voi iubi cu tot spatiul si cu tot timpul, te voi iubi absolut si intangibil, te voi iubi copilareste si te voi iubi poate prea matur, te voi iubi mereu si te voi iubi chiar si uneori, te voi iubi indiferent, te voi iubi fara motiv, dar te voi iubi pentru tot ce esti, te voi iubi senin si te voi iubi cu furtuni si cu ninsori, te voi iubi cu ingeri si cu stele, te voi iubi cu nori si cu soare mult, te voi iubi cu nopti de iarna si cu seri de vara, te voi iubi cu toate anotimpurile si cu fiecare toamna tarzie, te voi iubi asa cum doar in visul tau ai mai aflat, te voi iubi mereu, te voi iubi cu drag si te voi iubi cu flori si cu primaveri, te voi iubi cu povesti, te voi iubi fermecat si te voi iubi mut, te voi iubi cantand, te voi iubi cu intelegere, te voi iubi simplu si te voi iubi complicat, te voi iubi sincer, te voi iubi definitiv..


Si am ramas doar cu cateva cuvinte in memorie,cuvinte rostite,.........doar cuvinte.....



Si ...atat!

Ganduri de seara..


Azi as vrea sa tac... da, uneori am nevoie sa imi adun cuvintele, sa le numar si sa nu le impart cu nimeni... sa le privesc din cand in cand, sa le ascund din nou in buzunarul gandurilor, asa cum ascunzi ziua razele pentru la noapte...




Azi as vrea sa tac... sa nu ma intrebati nimic, sa nu imi pese de nimic intr-atat incat sa spun ceva... lumea sa continue sa se invarta macar o zi fara nimic de spus...



Azi as vrea sa tac... oricum, ce-a mai fi de zis? as putea spune mai multe intr-o mie de taceri decat cu vorbe... de fapt, cred ca am incetat sa iti mai spun ceva inca din ziua aceea... am inteles ca daca tac te pot pastra cu fiecare cuvant nespus...



Azi as vrea sa tac...


Lucrurile mici se impart mai bine la doi...iar gandurile bune se spun mai bine in soapta, seara, asa cum spui o rugaciune...
Bomboanele de ciocolata sunt mai dulci cand ploua afara... iar cafeaua cu lapte e mai gustoasa daca te vad zambind...
Intamplarile placute se petrec cel mai adesea de Sarbatori... iar amintirile sunt mai proaspete daca le pastrezi printre petale de trandafiri galbeni si rosii...
Am mai mult curaj si simt ca pot trece peste orice daca ma tii de mana... mi-ai spus intr-o zi ca e usor sa fiu inger daca strang pleoapele si cred in tine...


imi plac raspunsurile la intrebari nepuse... intrebari abia ghicite in ochii cuiva, intrebari care se tem de sunete si, pur si simplu, tac...
imi plac alegerile facute in graba... atunci cand alegi cu sufletul, cand "stii" ca va iesi perfect doar pentru ca tu vrei asta...
imi plac ideile abstracte... sa le vad absurdul rezonabil si concret, sa le simt sublime si banale... sa le stiu departe si sa pornesc in cautarea lor in noapte, fara cea mai mica lumina... sa existe doar pentru ca eu le gandesc...


Ce nu stim despre....curiozitati ale lumii inconjuratoare

1. Daca v-ati intrebat vreodata care este cel mai lung nume geografic, ei bine acum aveti sansa sa aflati. Acesta este "Taumatawhakatangihangak oauauotamateaturipukaka pikimaungahoronukupokaiwhe nua kitanatahu” (doar 85 de litere!), fiind numele unui deal din Noua Zeelanda, traducerea fiind "locul unde Tamatea, omul cu genunchi mari, care aluneca pe versanti, se catara si inghitea munti, cunoscut ca mancatorul de pamant, ii canta la fluier iubitei sale". Fantastic, nu? De curand, acest cuvant si-a pierdut prioritatea in "cel mai lung cuvant", primul fiind "Krung thep maha nakorn amorn ratana kosin­mahintar ayutthay amaha dilok phop noppa ratrajathani burirom udom rajaniwes­mahasat harn amorn phimarn avatarn sathit sakkattiya visanukamprasit" din Thailanda (traducerea celor 163 de litere este cu adevarat anevoioasa).

2. Singurele tari inconjurate de alta tara sunt San Marino, Lesotho si Vatican.

3. Cel mai lung nume de sat din lume este "Llanfairpwllgwyngyllgogerychwyrndrobwyll llantysiliogogogoch", fiind situat in Tara Galilor.

4. Cel mai scurt nume a unui loc este ‘Å’, gasindu-se Suedia si Norvegia. ‘Å’ inseamna "rau" in limbile scandinave. Semnele stradale cu numele acest sunt furate foarte des datorita raritatii lor.

5. Hulunbuir din Mongolia este cel mai mare oras din lume, ca si suprafata (263.953 km patrati).

6. Alaska este cel mai la nord, est si vest stat al Americii.

7. Intre 70% si 80% din apa dulce a intregii planete este adunata de catre ghetari.

8. Padurea amazoniana produce cel putin 20% din cantitatea de oxigen din lume

9. Istanbul este singurul oras care se afla pe doua continente.

10. Siberia cuprinde mai mult de 25% din padurile lumii.

11. "The big apple", porecla New York-ului, a fost data de catre muzicienii de jazz in anii '30 care utilizau cuvantul "apple" pentru a denumi orice oras.

Despre Tristete...

Ajung la concluzia ca realitatea, asta care se scurge printre zile, oameni, cotidian, ucide cate putin eul din noi. Nu realitatea aia plina de taxe si impozite pe care trebuie sa le platim lunar sau in care nu am gasit nu stiu ce produs, pentru ca stocul este zero, conteaza cu adevarat, ci realitatea cruda, metamorfozata in tristete, descumpanire ne arata cu adevarat cum sa ne bucuram de ceea ce suntem, de prietenii pe care-i avem langa noi si asa mai departe.
Tristetea reprezinta cel mai dureros capitol al existentei umane. Spuneam ca timpul este cel mai mare dusman al nostru? Ei bine, imi retrag cuvintele. Tristetea este inamicul nostru principal, doar ea stie cum sa contabilizeze mai bine fiecare stare de rau pe care o simtim, fiecare eveniment nefast ce se petrece in viata noastra. Doar ea arunca pe fereastra vietii amintirile cele mai frumoase, si ramane doar strigatul mut din noi, un strigat plin de durere si singuratate. Tristetea nu inseamna decat izolare, prelungirea starii de solitudine, incapacitatea celorlalti de a intelege ce se intampla cu adevarat cu tine.
Si totusi, este uimitor cum descoperi anumite lucruri si cat de marcat poti ramane, dupa ce ai privit in oglinda sufletului unui om.

Despre Prietenie si Misterul acesteia

Sunt momente in care simti ca viata ta ar fi o nebanuita cale spre singuratate, daca nu ar exista prietenii. Acele persoane care pot invada oricand in sinceritatea ta, pentru ca ai incredere in ei, acestia la randul lor simtind o afectiune demna de apreciat pentru tine. Dintre toate definitiile date despre prieteni, prietenie, doar una singura mi-a ramas in minte. Ma refer la cea scrisa de Steinhard in Jurnalul fericirii, care spunea cam asa: "Prieten se numeste omul care te ajuta fara ca verbul sa fie urmat de un complement circumstantial de timp sau de loc sau de mod." Intr-adevar, prietenii sunt un adevarat sprijin pentru noi, dar nu trebuie sa vedem acest ajutor doar in situatiile in care intampinam obstacole si apelam la ei. Nu, prietenii ne ajuta prin insasi existenta lor in viata noastra. Sunt adevarati catalizatori pentru drumul pe care il "strabatem" zilnic, piloni de rezistenta pentru sufletul nostru. Prietenii constituie si un ajutor mintal, asta pentru ca, uneori chiar daca ei nu sunt fizic langa noi, doar gandul care zboara la ei ne bucura. Ne aduce zambetul pe buze.
Ati observat ce fericire va cuprinde cand vorbiti cu un prieten bun dupa mult timp? Cate aveti sa-i povestiti, si parca timpul se scurge mai repede ca niciodata. Nu, atunci timpul nu este un sfesnic bun, este doar un inamic care contorizeaza fiecare vorba, replica adresata prietenului vostru. Aceasta reintalnire, virtuala, telefonica sau fata-n fata ne aduce o bucurie imensa, o liniste sufleteasca de neimaginat.
Ne maturizam datorita prietenilor, vedem viata altfel datorita lor, nu doar in diverse nuante de gri, traim clipe de neuitat si prindem gustul fericirii. Parca si muzica suna altfel, totul din jurul nostru este animat de aceste conexiuni, care odata ce sunt realizate, greu mai pot fi desprinse de la locul lor. Sunt legaturi "sudate" de dorinta de a avea un prieten bun, care sa inteleaga si sa ne inteleaga trairile, care sa zambeasca la bucuriile noastre si sa-si faca griji atunci cand ceva nu merge bine. Sunt relatii care iau nastere in situatii comice, tensionate sau total indiferente.
Intotdeauna punctul de plecare al unei prietenii ramane de neuitat. Mereu ne amintim cu drag de el si riscam cateodata, sa ne lungim discutia cu inca jumatate de ora, daca aducem aceste amintiri de aur in prezent.
O prietenie are coloana vertebrala in momentul in care la baza acesteia se afla increderea, implicit sinceritatea reciproca. Sunt doua elemente esentiale de care fiecare dintre noi ar trebui sa tina cont. O prietenie este consolidata cu fiecare bucurie traita, dar mai mult, cu fiecare experienta nefasta pe care o aduce viata. O prietenie este frumoasa daca ignora orice semn de invidie, priviri rautacioase pe furis.
Mi-am adus aminte de un film, "Naufragiatul" cu Tom Hanks. Este o poveste extrem de frumoasa, din care este imposibil sa nu invatati ceva dupa vizionarea acestuia. De ce am adus in discutie acest lucru? Pentru ca este subliniata foarte bine idee nevoii de oameni, de socializare. Personajul principal, datorita unui accident de avion, naufragiaza pe o insula pustie din Pacificul de Sud. Acesta isi doreste cu tot dinadinsul sa supravietuiasca, incat timp de patru ani duce o lupta cumplita atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Pentru a nu se simti singur, acesta realizeaza dintr-o minge un chip de om, pe nume "Wilson", ce vine ca un sprijin moral.
Daca nu am avea prieteni, cu totii am fi doar niste naufragiati, nu am avea nimic atat pe plan emotional, cat si spiritual. Trebuie sa invatam sa ne pretuim prietenii, trebuie sa invatam sa le acceptam micile nebunii. Dar inainte de toate trebuie sa invatam sa traim printre oameni, sa traim frumos, sa-i intelegem, sa-i acceptam, si involuntar vom intalni persoanele asemenea noua. Si totusi ce suntem noi, ce sunt prietenii? Poate doar poli opusi, care se atrag la locul si momentul potrivit.

Despre...Viata...

Oamenii se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii... isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea... se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul... traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait...

Am invatat ca despartirile vor durea mereu, fotografiile nu vor inlocui niciodata clipa reala, amintirile bune sau rele vor provoca lacrimi, iar cuvintele nu vor inlcui niciodata sentimentele adevarate....dar am invatat ca a trai,a te bucura si de raza soarelui care patrunde dimineata pe geam,a simti seninatatea unui ras de copil,neprefacut ,de a vedea cicatricile din inima unui batran,care a lipit petice din suflet daruind altora bucati din el,am invatat ca privind in ochii unui om care se lupta pentru cateva zile,minute,secunde din viata,merita sa traiesti si sa nu iti pierzi nici copilaria ,nici sanatatea si sa nu uit ca prezentul,nu il mai pot intoarce.....Sunt simple ganduri cu care ma hranesc,si imi place sa cred ca sunt destui ca mine,care pretuiesc viata,acest minunat dar pe care il avem dat.

Chat?!?Posibil...

Sufletul...