Povestea unei clipe

Cu privirea pierduta si cu gandurile hoinare ce'mi preumbla prin minte,stau la taifas cu Clipa,si imi doresc sa stiu ea ce ar face daca...daca....ar fi om pentru o viata,nu doar o simpla clipa.
-Ai vrea sa ma intrebi cate ceva ,asa este?ma intreba ea
-Daca ai timp.… am raspuns eu.
Clipa imi surade si spuneTimpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa'mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; ca isi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi isi cheltuiesc banii ca sa'si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
-Tu daca ai fi in locul meu,daca ai gresi sau daca cineva ti'ar gresi,ai putea trece peste situatie,sau macar ai incerca sa uiti faptul ca ai fost ranita? 

By Love
-De ranit te poate rani doar ce lasi tu sa te raneasca,si daca ranesti,o faci stiind ca vei rani la randul tau si ca in viitor se va intoarce spre tine aceea ranire,poate sub alta forma,in alt context,dar mereu te vei intreba de ce ai ales sa ranesti.Dureaza doar cateva secunde sa deschizi rani profunde in inima celor pe care ii iubesti si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa inveti ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa inveti ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa'si exprime sentimentele; sa inveti ca doi oamnei se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa'l vada in mod diferit; sa inveti ca nu este suficient sa'i ierti pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.

By Love
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umila. Ar mai fi ceva : ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Clipa m'a privind zambind..si mi'a raspuns-Sa stie ca sunt aici,dar nu sunt vesnica!
Intradevar,daca am face cu totii lucrurile de care suntem cu adevarat capabili am ramane de'a dreptul uimiti. 

Imi este dor de tine....

Fara titlu

Intotdeauna cautam raspunsuri pentru anumite intrebari,sau de ce nu si invers…intrebari pe baza unor raspunsuri.De multe ori suntem dornici sa oferim raspunsuri,insa nu avem intrebarile.Bineinteles ca,desi suntem atat de diferiti unii de ceilalti,gandurile ni se mai si intersecteaza uneori,mai ales cand vine vorba despre cautarea de intrebari/raspunsuri pe care nu le gasim inlauntrul nostru,nu pentru ca nu ar exista,ci pentru ca sunt postate in acea parte neexplorata.Am sa pornesc de la faptul ca toti suntem(sau nu) oameni.De mult timp s'a cautat o definitie care sa cuprinda tot ceea ce inseamna "a fi om",insa(parerea mea)niciodata nu o vor gasi.
Si stii de ce draga jurnal?(deja incep si eu sa cred ca aceasta pagina face parte dintr'un jurnal)Pentru ca omul nu se poate defini pe el insusi,din motiv ca nu se cunoaste in totalitate.In fine..un lucru specific oamenilor,si un lucru care,desi multi vrem sa'l ascundem,niciodata nu vom reusi…este faptul ca avem nevoie(si simtim asta,chiar daca nu facem prea multe in acest sens)de afectiune.O putem numi cum vrem…insa ce este de retinut e ca o avem,o dam si celorlalti(sau nu) si totusi,o primim de nenumarate ori.
Nelasandu'ne condusi de sentimente si privind acest aspect,cat se poate de rece,putem observa ca afectiunea(manifestata in orice fel vreti voi si in orice cantitate,desi dupa mine nu se poate masura) sta la baza oricarei legaturi intre oameni.Si cu cat aceasta e mai mare,legatura devine tot mai stransa si mai puternica.
Intotdeauna exista influente asupra oamenilor,iar cei cu o aura mai puternica,ii pot domina si juca pe degete foarte usor pe cei mai slabi,sau care pur si simplu nu detin o aura suficient de puternica.Am auzit,nu de mult,de fenomenul,"statornicie sufleteasca"(bineinteles,si de aceasta data il cunosteam atat de bine,insa nu ii stiam denumirea).
Acesta se bazeaza numai pe puterea de a iubi,de care poate da dovada un individ.
Statornicia sufleteasca face referire…la ce?
De multe ori primim anumite fiinte in viata noastra,care,mai mult sau mai putin gasesc fereastra spre sufletul nostru.Si,da…intra,construiesc un interminabil razboi,provocand daune de care nici macar ei insasi nu pot realiza cat sunt de mari.Apoi…pleaca…uita tot(hai sa radem).Cum poti uita toata afectiunea de care ai avut parte de la cineva si cum poti uita tot ce a facut pentru tine??N'o sa uiti niciodata,oricat ai incerca.
Si vrei sa'ti spunem de ce?Pentru simplul fapt ca,atunci cand te'ai hotarat sa pasesti in sufletul cuiva,o faci deoarece,acel cineva este de mult prezent in sufletul tau.
Ti'a luat'o inainte,si tu,nestiind sa ripostezi,nici nu ti'ai dat seama de asta.In urma unei raniri mi'am dat seama de un anumit lucru...constructia"prietenie adevarata" este un pleonasm...Ce fel de legatura este prietenia daca nu este pusa mai presus decat orice?Ce fel de om sunt eu daca le cer celorlalti sa nu ma judece si eu imi las sentimentele sa cada la pamant odata cu prima adiere de vant? 

Mda..cam atat...e de ajuns...azi am avut o zi cu adevarat"plina" :) 

Pentru tine(dai clik aici )