Raspandite in minte...

Cam asa sunt gandurile mele acum,o forfota permanenta,de parca 1000 de soldatei au de gand sa porneasca un razboi.Si brusc mi'a rasarit niste versuri dintr'o melodie,sincer habar nu mai am ce melodie este,stiu ca mi'au ramas in minte doar versurile si...atat..Ti se intampla uneori sa te ridici. Sa te scuturi de praf…  Sa te sprijini pe brate ridicandu'te din coltul în care nici macar nu asteptai nimic. Si sa plutesti. Putin. Pentru ca apoi sa cazi. Si atunci cauTi cu privirea un alt colT. Mai mic. Mai stramt. Si te ascunzi acolo.
Sa vrei sa fii ,sa vrei sa fii,
Nici tu sa nu mai stii ce vrei sa fii,
Sa vrei sa zbori,sa te lovesti,
Sa cazi de mii de ori fara sa te mori.
Si vrei din nou sa te ridici,
Si cand esti sus sa te impiedici,
Doar pentru a cadea din nou.
Zbor fara aripi,zbor de o clipa,zbor ce nu te'nalta,
zbor absurd spre un pamant de care te vei izbi.
Si atunci cauti cu privirea un alt colt,
Mai mic,mai stramt,si te ascunzi acolo..
Cifrele ma nelinistesc,
Pentru ca adeseori, nu le inteleg. 
Aranjamente, permutari si combinatii… 
Materia… 
Vazuta si nevazuta… 
Nimicul din noi si imensitatea din preajma noastra…
Am vazut un serial dintr'un film japonez,este undeva printre postarile mele ceva cu o parte infima din el,si ma gandeam cum este sa te trezesti la un moment dat,orb...Si incep sa imi imaginez,cum alftel o fac mereu cand incerc sa ma pun in situatia altcuiva,cum as "vedea" eu in situatia asta. O voi transforma intr'o mica poveste,imi e mai usor:)
"-Stii,se mai intampla si minuni pe lumea asta,nu ai de ce sa fii ingrijorata!imi spunea acel glas parca rupt din scoarta unui copac batran.Era glasul medicului,un glas cu o repiratie greoaie,de la prea multa mancare indopata si multe tigari infiltrate in plamani.Aud o picatura de ploaie cum se prelinge pe pervazul geamului.ceva ritmic,Pic-pic-pic...Uneori ritmul ei se intrerupe,plecand in cautarea altei picaturi.In intuneric sunetele au alta dimensiune,se aud altfel..Daca te nasti orb,nu cunosti intunericul ,pentru ca te'ai nascut in el.Cand insa iti pierzi vederea...undeva in viata...sau cum se scrie corect?Undeva sau candva in viata??Hmm..greu acum de cautat forma corecta..Unii dintre noi isi masoara viata in ani,altii in locuri si lucruri..Apoi toate acestea se aduna si iti fac viata ca o cetate,adaugand caramida cu caramida,construind un adevarat edificiu.Si aud acum iar spunandumi'se
-Se mai intmpla minuni,nu dispera!Doar ca de data asta este glasul unei femei,probabil asistenta.Cineva soarbe dintr'o ceasca cu cafea.Dupa cum suna un glas iti imaginezi cum e persoana,asistenta are un glas hlizit,saltat si susurat,un glas roz,aproape alb.Daca esti destul de atent si mintea nu iti este tulbure,poti auzi multe lucruri,poti simti culorile cu care sunt imbracate.O aud cum imi explica ca vor face tot posibilul sa imi redea vederea.Ii surad in tacere,suraul meu neavadn in el nici un strop de culoare,nici zambetul nici urletul din strafundul sufletului.
Ating bandajul pus peste ochi,astept ca ceva sau cineva sa imi dea un imbold,sa pot crede ca va functiona.Glasul maro imi inunda prin urechi spunandu'mi:
-hai sa iesim in gradina,sa iti desfac acolo bandajele sa vezi culorile pe care doreai sa le revezi si pe care le credeai pierdute si pastrate doar in amintirea ta.

Si ma prinde de mana,si ma conduce spre gradina cea plina de culoare.Pasesc udoar,simtind sub pasul meu moliciunea ierbii.Simt recele metalic al foarfecii,si simt cum imi atinge fruntea.Apoi simt o bataie usoara pe mana spunandu';mi sa deschid ochii.Cantaresc racoarea aerului cu buzele,apoi sovaielnic ating pleoapele...apoi deschid ochii..Si culorile sunt acolo,desenate de o mana tare priceputa,aceea mana care ma ajuta sa mrg mai departe mereu.Si respir,cu ochii,cu sufletul..Imi simt ochii umezi,nefiresc de umezi,si simt picaturi diferte de cele de pe pervazul geamului,cum imi curg pe obraz.Si imi plimb privirea peste tot,incercand sa cuprnd fiecare culoare.Brusc ceva ce se misca imi rasare in privire,O mogaldeata,un pui de pisoi fumuriu,cu ochii precum zarea in asfintit ,care ma fixau atent si cu incredere.Ma privesc cu uimire si un nemarginit dor.Incet,incet il vad pasind catre mine.Un pas sovaielnic,inca unul ,si inca unul.Se apropie de mine...Ma aplec usor in jos,si ii intind o mana.El pune boticul umed pe mana mea si incepe sa isi frece trupul mic dar plin de vaga de mana mea,torcand agale parca implorandu'ma sa il alint.Nu spune nimic,doar se alinta,dar gandurile i se pot citi pe mutra lui mica si plina de o zburleala de blanita de culoarea nisipului.Il iau in brate si ochii mi se umezesc.Asa vad iar lumea in toata spendoare ei de culori amestecate."
Cam asta ar fi o lectie de viata invatat dintr'un film,un episod fara prea mare insemnatate,de fapt nici macar nu resusesc sa ii retin numele,cu atat mai putin titlul al episod.
Hmm o alta poezie mi'a rasarit in minte,parca e scrisa de Bruckner,putin mai...."nuda" poezia,dar are mult adevar in ea.
Imi e sila de lume,mi-e sila si'atat
De vorbe si gesturi,satul pana;n gat
Iubire iti spun---si'apoi sunt tacut
Iubire,dezbraca'te ...am sa te fut.
Traim fara noima si ne stingem urat
Cuvinte de ceara ne atarna de gat
Nisipul pocalul clepsidrei` a umplut
Iubire,dezbraca'te ...am sa te fut.
N'am flori sa'ti aduc,nici poteci de batut,
Am lehamitea toata,la rever mi'am cusut
O bucata de vant si'o tin ca pe;un scut
Iubire,dezbraca'te...am sa te fut.
Sunt cupele goale,lumanarile stinse,
Ni-i alcovul pustiu si tamplele ninse,
Iubire cumva..parca'mi e cunoscut..
Iubire....imbraca'te...doar te sarut..
Da,este o poezie mai vulgara din punctul dvd  al unora ,dar....mi'a ramas acest fragment pot spune,memorat in minte :)
Nu sunt eu o cititoare inflacarata de poezii,dar cand o poezie imi place,retin franturi din ea,daca nu chiar intreaga poezie :)Cum s'ar spune in termeni mai new entry"thanks memoplus and lecitina rulz'
Mno si cam gata cu postarea de azi,oricum am mintea sucita de ganduri,nici macar eu nu inteleg cum sar de la o idee la alta,asa ca nici nu ma chinui sa ma gandesc cum vad altii scrierile mele:))) cel mai posibil ciudate:))