Ca in ultimile zile,si azi la fel,tristetea inca nu'mi da pace...e strecurata in sufletul meu,incerc cu disperare sa o fac sa plece,o gonesc prin orice zambet crispta si incerc sa o ucid prin ganduri pline de soare..Jocul sentimentelor ce iau fiinta mereu in sufletul meu,sunt precum pendula unui ceas ce se izbeste necontenit de zidurile zilelor de ieri si de azi si de maine...Ma privesc in oglinda si caut sa ma regasesc,ma vad inconjurata de aurerola plina de neliniste,de zbucium si de dorinta..reflexia e neclara,si plina de resentimente ,de regretul de ce ar fi putut fi,dar nu a fost...Cele mai apasatoare momente sunt in cele care raman doar eu cu mine,par mii de minute,interminabile ore...ce ma sufoca cu nuante de nostalgie si particule de incertitudine...Dar oare de ce ma plang eu?A fost decizia mea..singura am dat sentinta,nu am drept de a riposta,...poate e mai bine asa...Ciudat cum e sa omul...isi da singur sentinta singuratatii...dupa care isi doreste sa dea timpul inapoi...Nu vreau sa urasc...nici nu'mi doresc sa nasc in mine sentimente de dusmanie sau distanta...prefer sa zambesc spunand ca totul va fi bine,ca totul trece si ca pe orice strada,speranta revine pe neasteptate...sper sa fie real..Probabil e mai usor sa traiesti cu un imens gol si intrebari,decat cu amaraciunea si deziluzia..Azi imi doream sa vb cu tine...dar..asta a fost sa fie nu?Am inceput sa detest timpul liber si asta pentru ca imi da ragazul sa ma gandesc, ma lasa sa
'mi autoanalizez fiecare cuvant,comportare. Uneori, am senzatia ca nu pot atinge ceva sau chiar pe cineva fara sa'i dau din tristetea mea.Eu imi doresc intelegere... Intelegere in sensul de cunoastere si intelegere din partea celorlalti a sufletului meu.Eu imi doresc fericire...Fericire cu sens de multumire sufleteasca..Toate trec pe langa noi...insa ramane un biet suflet ce doar el mai stie cat mai poate indura si rezista. Cum rezista sa nu uite, desi il doare sa tina minte? Cum rezista sa zambeasca,desi il doare tristetea?  

Vreau sa fiu un strop de ploaie, sa ma pierd pe trotuarul umed
printre pasii celor speriati de tunet!
Sa fiu o raza de soare, sa ma scald in zambetul florilor
si in multimea culorilor!
Sau macar un inger care vise si stele sa daruiasca,
fara sa astepte ceva in schimb sa primeasca!
As vrea sa fiu, dar.........
Nu sunt decat un suflet neinsemnat si mic
care nu e nimic, din tot ce si-ar fi dorit!!