duminică, 28 februarie 2010

Uitam...

De multe ori,se intampla sa uitam sa traim,doar existam,asta este cel mai mare pacat dupa mine.Viata este scurta,nu merge intinsa precum un elastic sau sa o facem la o matrita.De clonat inca nu se pune problema,oricat oi se vor clona,oricate filme vor apare cu clone etc...astea sunt simple baliverne..Multi cred in reincarnare sau viata de Apoi...Intrebarea este.."s'a intors cineva sa spuna-Da,este o viata minunata dupa ce mori"?Nu cred.Da,as da ani din viata mea sa pot intoarce timpul inapoi pentru cateva clipe,sa ii pot spune mamei mele ca a fost ,este si mereu va fi ingerul meu,cea mai buna prietena din lumea asta si cel mai minunat om,as intoarce timpul inapoi sa le spun bunicilor mei ca ei exista si acum si vor exista mereu,ca imi este un groaznic dor de ei si cand merg acasa la Brasov mereu am acelasi sentiment,ca ei sunt acolo,in fiecare coltisor,in fiecare lucru,in fiecare soapta a apei de la marginea vaii...dar nu se poate sa intorc inapoi timpul,oricat mi'as dori si oricat as plati...De prea multe ori uitam sa pretuim ce avem. Ne gandim ca maine, cand vom avea acel lucru, sau peste un timp cand vom ajunge intr-o anumita pozititie sociala, vom fi impliniti. Ne gandim mereu... Avem asteptari mereu de la ziua de maine, si amanam sa pretuim ziua de azi. O ignoram... 
Si trec asa de repede clipele si ne trezim ca am crescut.Ca am ajuns la scoala, si speranta din copilarie, ca tineretea ne va implini, este pierduta, luandu'i locul dezamagirea si setea tot mai mare dupa implinire. Si iar ne agatam de ziua de maine... Cand ne vom casatori sigur vom fi fericiti, cand voi avea casa noastra, masina noastra, copii nostrii, in sfarsit voi fi fericiti... Si asa in asteptarea zilei de maine ne trezim la sfarsitul vietii. Si ne dam seama ca nu suntem impliniti, ca tot goi si singuri am ramas, tot tristi si neimpliniti, tanjind mereu dupa ceva. Am pierdut clipele care trebuia sa le pretuim. 

Am citit undeva ca unii oameni se trezesc la sfarsitul vietii ca viata a trecut atat de repede si ca nu au avut timp sa se bucure de ea. Dar intr'o dupa amiaza de duminca banala si ploiasa de toamna, s'au plictisit in casa.Viata? Viata trece. Trece repede. Mai mult ca oricand vedem ca azi trece timpul atat de repede. Nu mai avem timp de nimic. Ne petrecem majoritatea timpului in compania lucrurilor poate mai putin importante, uitand sa le pretuim pe acelea care merita dragostea noastra si timpul nostru si atentia noastra...Nu o pierde! Nu o rata! Niciodata nu se vor mai intoarce aceste clipe la tine. Niciodata nu le vei mai putea valorifica.Iubirea exista in lucrurile marunte - mici atentii, o mana pe umar, un sarut in trecere. Un castron de capsuni.Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.Spune'i cuiva "Mi'e dor de tine!"Tine'ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba'ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Amintest'-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera'te voluntar.
Rasfata'te intr'o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabilDa'ti voie sa gresesti. Iarta!Interzice'ti sa spui "Nu pot!" timp de o zi. Traieste'ti clipa!Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.

Vad tot mai multa durere, lipsa de toleranta, lipsa de pace, bucurie...
Ma întristeaza mult lucrurile acestea... de unde atata resemnare peste vietile noastre?Nu lasa visele sa piara, pentru ca dacă visele mor viata nu este decat o pasăre cu aripi rupte care nu mai poate sa zboareAud pasii primaverii cum stranută sub talpile iernii tot mai des. Aud cum se tese verdele crud sub miros de pamant proaspat.Aud cantecul din glasul vantului cand deschide portile primaverii. Aud oftatul iernii cand isi sterge fruntea cu tacute primaveri.Am studiat tipurile de personalitate si nu ma prea ancadrez niciunde.Am ajuns la concluzia ca sunt cam... complicata... desi unii sunt tentati sa'mi puna o altă eticheta.Imi pare rau pentru asta, dar nu destul sa fac si schimbari. Uneori mai complic lucrurile, ma încurc printre cuvinte si lucruri, dar îmi place asa.Poate pare ciudat, dar mie imi place de mine si cu... mine. Imi place sa visez, sa pictez, sa scriu, sa cânt, sa dansez,sa sresez vecinii cu muzica..Nu am excelat inca in niciuna din acestea si totusi îmi place de mine si cu... mine.Rad zgomotos, ma bucur de lucruri marunte, plang pentru nimicuri si lucruri trecatoare.Sunt multe lucruri pe care le caut, intreb si vreau sa le cunosc.Nu mi'e teama de viata, de durere, esec... vreau sa gust viata cu tot ce are... iar atunci cand voi pleca de aici stiu ca un inger ma va lua de mana si ma va duce acolo unde pot sa fiu asa cum... acum imi imaginez doar...
Ehh si cam atat pentru azi:) Si ca de obicei...inima mea bate pentru tine :)

Chat?!?Posibil...

Sufletul...