Merge unu cu nevasta sa ia cina la resturant. Farfuria de supa se varsa pe rochia ei cea noua. Suparata si sperand sa fie consolata de sotul romantic zice:
- Uite cum arat, ca o scroafa!
El raspunde:
Un tip la restaurant:
- Chelner!
- Da?
- Mai prajeste-mi putin puiul asta, ca mi-a mancat toata salata!
mda,si azi e vineri,naspa zi,restanta mare la somn,aulin la greu:)))vazut iar filme,unul din ele chiar super funny,The Hangover,adevarul e ca m'a impresionat mult fundul acela cu chiloti doar in fata:)))si deci iar e vineri...doar ca ...in fine,trec peste,am zis ca e cel mai bun medicament rasul,,,,sper sa mearga :)chiar daca e vineri:))
Logic, VINEREA e ziua aia in care incercam sa ne infigem un zambet pe fata si chef de viata in suflete si sa o pornim catre dulcele drum al distractiei de week'end. Si cum pot face eu asta decat oferindu'mi ceva motive de zambit scrise sau desenate.Cand voi face si eu "ochi"asta depinde de cine suna la telefon sau la usa,voi sari direct in cana de cafea.ajung fain frumos la cana electric,bag ceva apa in ea,portionez cafeau in cana de cafea(cea cu Dinamo-cana mea rosie:X:X)o iau tiptil spre baie,imi spal moaca,dintii,incerc sa imi dau seama daca figura ce se uita din oglinda la mine sunt eu sau....cine stie ce arataremai e si aia:)))Hmm,mi'a venit o idee...Ne trezim 365 de zile pe an şi de câte ori ne luăm 5 minute pentru a ne gândi de ce facem asta? Dacă la ceva atât de evident nu ne punem întrebarea asta, oare la câte alte lucruri mai mult sau mai puţin importante uităm să ne căutăm motivaţia şi pur şi simplu acţionăm din automatism?!
Imi amintesc niste zile,dimineti(*acum nu ma trezesc dimineata,ca doar ma culc)cand ma trezea mami sau mica ,imi baga sub nas io cana cu lapte.niste paine,ceva de mancare si stateau sa vada daca"baiata"mananca...
Acum ma trezesc uneori cu un zambet imens pe figura,ori ca te visez pe tine,ori ca zburlici ma gadila fiindui foame si stie ca doara asa nu il fac avion,dar acum...parca nu mai sunt asa de vesele "diminetile"mele :)In unele dimineti ma trezesc cu o insiruire de tabele,de agende,de indatoriri si lucruri urgente de facut.Alea is cele mai naspa "dimineti".Nu ai vrea a fii langa mine in ziua respectiva,toata ziua sunt ciufuta,plina de zgarci si cum a comentat cineva ceva sunt deja pe el/ea:Dimi amintesc ,ca am citit intr'o carte ceva despre un om din Tibet,care zicea ca ei se trezesc in fiecare dimineata la ora 5 si se roaga,si multumesc zilnic pentru 5 lucruri care ii sunt date."Ma trezesc pentru mine, pentru dezvoltarea şi descoperirea mea şi a vieţii, pentru cei iubiti, pentru cei apropiati şi pentru aportul pe care eu îl am în lume
Ma provoc ca în fiecare dimineata sa zambesc si sa gasesc 5 motive pentru care ma trezesc. Încep fiecare zi cu inima deschisa. Aleg ca ea să fie minunata şi cu siguranta asa si este."Mno...eu garantat cand ma trezesc nu reusesc sa multumesc decat canii cu cafea si oglindei ca nu s'a spart si a acceptat inca o zi sa imi vada superba fata de dos:)))Vai,chiar nu ma gandeam ca imaginea unei faze dintr'un film sa imi treaca acum prin fta ochilor:)))Good luck chuck,cel mai traznit film:)))
Si iar imi trece in minte ceea ce a zis cineva'ca si o ghiulea mi'a trecut ca am mintea praf facuta" :)
Oare cat sau cum trebuie privita iertarea sau...care e reteta ei? Ba stiu, ba nu stiu. Ba pot, ba nu pot. Stau si ma gandesc. Renunt, in cele din urma. Voi alege cu inima. E mai sigur asa. Sau nu? Poate ar trebui sa cantaresc mai mult lucrurile si sa evit sa fac o alegere gresita?
Curg ganduri si tristeti peste mine acum, reflectand la intrebarea asta si ...
..Imi amintesc ca inca din copilarie eu nu spun "iarta'ma"...si daca greseam,preferam sa fug sa nu ma prinda bunica si sa ma altoiasca cu lingura de lemn,decat sa zoc'iarta'ma mica,ca am facut focul in mijlocul camerei",o taiam repede ,si cand imi zicea "cere'ti iertare"parca dadea cu furca in mine:)))Imi era greu sa imi privesc in ochi bunica si sa'i cer iertare; cred acum, ca eu cautam in ochii ei, iertare pentru mine.Oricum,stiu ca mereu e aici,si ea,si ticu si mami,si cand mai fac cate o traznaie,ma uit asa cu o spranceana ridicata spre cer,asteptand sa pice vreo lingura de lemn ceva sa ma altioasca:)sau un zambet de'al mamei si o privire din aia care ma trimitea direct in fata bisericii numai sa stiu ca ma iarta.Nu era nevoie sa tipe,neah,nu era stilul ei,era de ajuns sa se uite in ochii mei si sa zambeasca autostiutoare,ma demola direct,ma facea sa regret si cea mai mica traznaie facuta:)Si nu pot spune ca ma fost un copil,,,,,prea...cuminte:>Sunt multe situatiile in care suntem pusi sa acceptam sau nu un compromis. Sunt multi si oamenii cu care interactionam si care au asteptari diferite de la noi…si roluri pe care le jucam, masti…Doamne!
Unde suntem noi?
Oare in viata putem fi doar EGOISTI sau doar ALTRUISTI? Cred ca nu, dar totusi tindem sa adoptam unul dintre cele...multe situatii...Love…..what a great feeling.
Is the center of all things and feelings.
Cuvantul iubire se refera la o varietate de sentimente diferite, stari, atitudini variind de la generica placere pana la atractia interpersonala. Este sentimentul care ne face pe toti la fel si totodata unici. Este singurul sentiment care ne insoteste pe parcursul intregii vieti, de cand ne nastem,pana murim.Fericirea se fura! Stiu eu un hot! Da’ nu vi-l spun!”
Un el imaginar. Categorisire. Ocheade. O spranceana ridicata si un suras sagalnic, tainic. Un „oare?”. Un dor confuz, nestiut pana atunci care acum, insa, striga dupa o promisiune de implinire. Ganduri. Ciuda, invidie, dorinta sporita, tot imprecisa. Priviri ascunse, complice, pe sub breton. O chemare inabusita...O insiruire de momente …
Rasete in fata in unei cani de cafea calda foarte buna in fata monitorului asteptand sa imi spui iubito:)
In aceste conditii am raspuns provocarii de a scrie “ce simt acum”:
Imi vine sa alerg
Tristete
Bucurie
Vreau sa inot
Te vreau langa mine
Sa dorm
Sa visez cum imi saruti tampla si imi soptesti ca ma iubesti
Sa stiu ce gandesti
Sa dansez
Sa joc Superman
Sa ma plimb
Imi este teama
Imi este cald
Imi este frig....Oare tu ce simti?Cum simti aceste clipe?Ce e in sufletul tau?Oare vreau sa aflu cu adevarat?Da,imi doresc sa stiu,sa pot spune cu inima impacata ca...ca nu regret nimic si sa pot spune te iubesc fara sa ma tem sau sa ma ascund:)Hai ca deja e tarziu,mai putin si lumea pleaca la munca,eu inca nici drumul patului nu l'am luat:))))Si cum spuneam azi e vineri,,,bleah...=)))
O inima...
