Locul unde eu ma simt mereu "acasa".Si cu atat nerabdare astepta mereu sa il revad,sa il simt,si ii simt mirosul,vibratiile si caldura oamenilor,incat uneoari,lunile imi par ani,iar cand ajung acasa,nu stiu de unde sa incep sa colind.Sa revad tot,sa vad ce s'a mai schimbat,ce a mai facut "x" ce a mai facut "y".Nu ca m'ar interesa viata cuiva,dar imi e dor,de cei cu care am copilarit,cu prieteni vehi,care acum au familii,copilasi,care imi zic "a venit Symy".Imi e dor sa imi zica acei vecini in varsta"vai baiata dar ce ai mai crescut",imi e dor pana si de puntea de care imi este mereu teama sa o trec(o bucata de lemn veche,putredda,dar care nu se indura nimeni sa o schimbe),parca e aievea de acolo.Dar imi e dor!!Amintirea mea e peste tot in oras. Pe strazi, prin parcuri, pe poduri, Ca e vreme aramie, alba, verde sau albastra. Oriunde intorc capul, Ne vad pe noi: Maini impreunate, priviri, buze calde,soapte,primul sarut,primul concert rock,primele plimbari ale degetelor pe strune de chitara.
Tampa.
