LastSong,un film de exceptie!

Exact,am sperat ca daca ma voi baga la un film,voi adormi,de altfel cum o fac de fiecare data...mereu spun"gata ,merg la film si sigur pana la minutul 20 adorm".Cu multe dintre filmele vizionate se intampla asa...in schimb,unele nu "ma lasa" sa merg nici pana la toaleta.Cam asta s'a intamplat si in seara asta...Am dat play la film,am crezut ca adorm instant,dar a inceput sa imi placa actiunea lui,cu toate ca nu este un film de actiune si claritatea lui momentan lasa de dorit...Sa descriu putin filmul,cum l'am perceput eu..



Love!

Parintii divorteaza,copiii raman la mama,tatal retragandu'se undeva langa o plaja.In vacanta de vara mama decide ca este timpul ca cei doi copii sa stea cu tatal lor.In timpul care s'a scurs de la despartirea celor doi parinti,copiii au suferit diferite transformari,Fata,cea mai mare dintre frati,foarte talentata si cuminte,a devenit o mica razvratita,a inceput sa ia note mici la scoala ,de abia trecand clasa,a refuzat intrarea la Juliard(dupa cum se stie cea mai mare facultate de muzica,ea cantand la piana).,a devenit vegetariana si s'a 'imprietenit" doar cu cei care aveau percing-uri cat mai multe si cat mai....suciti ,sa ma exprim asa. Baiatul a devenit mai sensibil,dorindu'si ca parintii sa se impace....Au urmat o serie de mici rautacisme din partea fetei cand s'au mutat in vara aceea cu tatal lor...S'a indragostit de un baiat,unul cu bani,care in urma cu un an isi pierde fratele intr'un accident de masina cauzat de mama sa,fiind atenta la cei doi frati care se zbenguiau pe bancheta din spate.Acel moment a fost o cotitaura si in viata familiei baiatului,unul dezastruos as putea sa spun...Baiatul cel mic,fratele fetei,a stat in permanenta langa tatal sau,ajutandau'l la reconstruirea unui vitraliu pentru biserica din acel orasel de la malul marii...In fine,nu voi povesti acum tot filmul,in unele din fazele filmului,am avut impresia ca de fapt,actrita interpreteaza "rolul" meu,in ceea ce priveste legatura cu tatal meu,iar la final,legatura cu mama mea.Afla ca tatal sau are cancer,si ca mai are putin de trait....cancer la plamani...Decide sa ramana cu el pana in ultimile clipe...iar titlul acestui film l'a dat ultimul cantec pe care tatal ei il compunea pentru ea,la pian,dar care a ramas neterminat...Ea s'a decis sa il termine si s'a apucat din nou de cantat,a acceptat si intrarea la Juliard...si..si tot filmul pot spune ca a fost o mica ,mare lectie de viata.



Love!

Atata timp cat o persoana traieste, ea este in stare sa spere. Ea rezista atacurilor demonice ale descurajarii.La nivelul experientei noastre umane, speranta pastreaza vie dragostea.  Iubirea romantica este alimentata de speranta ca celalalt va raspunde tot cu dragoste. Un sot alcoolic, care transforma intr-un iad viata sotiei sale, reuseste in cele din urma sa distruga speranta. Pe masura ce speranta ei cu privire la schimbarea lui moare, iubirea se transforma intr-o nemiloasa lupta pentru supravietuire.Uneori nu suntem siguri daca iubim sau doar incercam sa iubim. Noi devenim nesiguri de dragostea noastra pe masura ce pierdem speranta ca ea va aduce roade. Sunt lucruri pe care le dorim, dar nu le vrem cu adevarat, pentru ca ele ne retin de a obtine ceea ce dorim si mai mult.Cand speram, asteptam ca ceea ce dorim sa se intample cu adevarat sa aiba loc. A fi plin de speranta inseamna a privi viitorul cu bucurie si multumire.chiar daca suntem uneori constienti ca in lupta cu timpul care ne'a mai ramas,suntem cei invinsi,dar speram ca vom avea destul timp incat sa aratam persoanei de langa noi,ca pentru noi este nepretuita si ca nimic,nici chiar moartea nu va schimba acest lucru.Cand esti copil,nu odata spui"sa moara mama daca nu e asa",si cand te lovesti de batalaia vietii contra mortii parintelui tau,nu speri decat ca acele cuvinte pe care unoeri le rosteai,sa fie uitate si sa nu mai existe acel razboi,sa fie totul cum era inainte.Ai vrea sa intorci timpul si sa stergi acele cuvinte,care in mintea ta crezi ca sunt vinovate.Si speri mereu,ca se va face bine,chiar si atunci cand vezi cum viata se scurge din acel trup,incet incet ramanand doar un schelet cu doi ochi mari care te implora sa ii ierti ca iti produc suferinta si care se roaga neincetat ca cineva sa le curme durerea interioara odata pentru totdeauna.Si nu odata ticluim cum sa ne razbunam pe cineva,poate doar din dorinta de a'i arata ca el a gresit si tu nu.Mi'am dorit si eu sa ma razbun, de foarte multe ori, si am facut cateva demersuri care m'ar putea califica drept o ticluitoare talentata de razbunari. Dar nu am mers niciodata pana la capat. Nu ma pot mandri ca am lasat pe campurile de lupta prea multi adversari doborati. In schimb, mi'a fost dat sa asist de multe ori la incercari care aveau ca scop sa imi provoace multa suferinta si, ca sa fiu cinstita, am si suferit, cateodata, ispasind pedepse pe care altii mi le'au aplicat cu sau fara dreptate.Am si vazut femei care isi asmut copiii impotriva tatalui, indemnandu'i sa'l urasca si pe el si, musai, numai pentru ca orgoliul lor nu izbuteste sa se vindece in urma divortului. Multumesc in schimbe celei care mi'a dat viata ca nu a fost un astfel de om,din contra pot spune...mi'as dori sa pot sa fiu la fel de iertatoare ca ea si sa inghit atatea cate a inghitit ea de la cineva...N'am facut rau unei muste, in viata mea, dar asta nu ma impiedica sa'mi doresc ca toti cei care mi'au rapit linistea, pentru o vreme, sau definitiv sa plateasca si sa plateasca acum, in vazul meu.Poate asta ma face o persoana rea,poate asa este firea umana...poate...Am momente in care ma napadeste ura, desi un rest de luciditate mai ramane, totusi, sa pastreze echilibrul intre umarul drept (pe care sta senin si serafic un ingeras) si umarul stang (pe care se incrunta diabolic un dracusor).Dar nu sunt in stare sa caut cu tot dinadinsul ocazii de razbunare. Daca gandul se pedepseste ca si fapta, atunci, la un moment dat, voi fi intr'o mare incurcatura…. Pana atunci, planurile mele de razbunare stau inchise intr'un sertar al mintii, asa , ca manuscrisele interzise ale dizidentilor din vremurile de trista amintire.Sa fie asta o dovada de slabiciune, sau de tarie?
Esti slab cand te lasi prada pornirilor firesti de a te apara de durere, de a lovi cu pumnii in cel care te'a ranit, sau esti slab atunci cand te inchizi in tine, iti lingi ranile si tesi razbunari imaginare?Pe moment simt rautate, dar ma linistesc singura si toate gandurile de razbunare trec. Dupa ce imi trece acea stare simt ca e mai bine s aimi vad de treburile mele pentru ca roata se invarte si, oricum am face, tot platim la un moment dat pentru cele savarsite. Cred ca fiecare gandeste asa la momente de furie si nedreptate, da tine de calitatea noastra de oameni daca perseveram in ura, sau ne potolim.Iti vine sa plangi, dar oare ce se intampla daca chiar o faci? Sunt mai slabi cei care indraznesc sa planga sau mai puternici pentru ca au curajul sa isi arate slabiciunile? Iti vine sa urli, dar nu poti ai face prea mult zgomot... dar niste lacrimi, niste amarate de lacrimi ce zgomot pot face? De fapt singurul zgomot facut e ecoul, ecoul caderii lor pe podeaua inimii tale care deja incepe sa devina pustie si din cauza asta se aude atat de bine, atat de tare... dar oare de ce plangi? Buna intrebare! Cand eram mica era un adevarat show cand vedeam un baiat plangand acum banuiesc ca daca un baiat ar plange ar fi o exclusivitate... doare cand esti ranit dar si mai tare doare cand ranesti si nu vrei asta, doare si mai tare cand simti ca totul iti scapa printre degete de parca nu ai fi muncit destul sa obtii ceea ce ai. Nu neg,sunt o fire destul de emotiva si unoeri plang din te miri ce imi vine,daca cineva ma jigneste nu ii arat imediat,tac,ma consum,poate prea mult ca nu se merita sa pui la suflet orice cuvant spus de catre cineva,dar....nu ma pot schimba.Cand sunt dezamagita tac,merg mai departe si caut sa nu ii arat "x' [persoanei ca m'a dezamgit,din contra,arat contrariul,dar in mine ma consum si stau acolo cuminte asteptand ca sa vina vremea cand persoana isi va da seama ca a gresit si ii voi spune simplu"pa",atat,un amarat de pa care stiu sigur ca face cat 1000 de cuvinte si mult mai mult decat o palma.Rar se intampla sa ies din carapacea mea si sa ma contrariez pana la sange cu o persoana,eu atac prin cuvinte,imi e mai simplu,in vorbe...sunt mai "muta":)nu demult cineva mi'a spus ca la cat vorbesc eu la telefon ,ar putea sa fie ca si inexistent pentru mine...Da.recunosc ca la mine telefonul este doar.."o chestie" de prin geanta mea sau cum mai este si acel ciocanel de la transportul in comun care au o placuta cu mesajul"in caz de forta majora folositi ciocanelul',cam asa este pentru mine telefonul:)))Stau si ma intreb la ce mai activez extraoptiunile cand eu din atatea minute consum pe luna maxim 20,hai 30,si alea in convorbirile cu tata...in fine,sa trec si peste asta,ca ramasesem sa povestesc filmul si am dat'o in altele.Dar cum deja este 5 ceasul si azi unii mai si muncesc,e cazul sa plec si eu inapoi in pat la somn de data asta ca de mai dau de vreun film in genul stuia sigur azi voi petrece ziua...dormind!Si asa am o restanta frumusica la capitolul somn:)))



Savurare placuta la cafea!

Hai savurare placuta la cafea si o zi plina de zambete si nu uitati,suntem toti oameni si toti gresim,pana si persoana iubita...care speri sa nu greseasca...