joi, 22 aprilie 2010

O zi aiurea

Suferinta e o lege.Una din cele mai nesuferite.Astazi m'am oprit din joc.N'am ras,n'am plans,n'am avut reactii ciudate,n'am vb mult,n'am gesticulta,nu m'a interesat,n'am fost atenta,n'am crezut,nu m'a durut,n'am atins,n'am stiut.Game Over!Stop!!Pentru o zi mi'am dorit sa fiu autista.Acele 'genii idioate"(urat denumiti),care nu vor sa interactioneze cu lumea ca nu au ce impartasii cu ea.

 Eu as avea,auleu si cate as mai avea...dar azi am zis stop!Fara dureri de cap,fara priviri in gol,fara omul imbacsit de...om...Ma'm oprit din mers,apoi din alergat,mi'am oprit vocea din zbieratul ei launtric,mi'am oprit respiratia si am inchis ochii..apoi am inceput din nou sa alerg ...Suferinta e o lege,principala lege a evolutiei.Te descoperi suferind,te dezvalui suferind,te intelegi si te accepti prin suferinta.Apoi strabati padurea plina de cioturi...nu esti martir,nu suferi pentru pace in lume....pentru copii bolnavi si singuratici...suferi pentru a incepe sa schimbi ceva in tine..Nu poti schimba lumea prin suferinta ta,dar poti sa o faci sa inteleaga..Stop joc,start joc...pauza nu exista..pauza e sfarsitul sfarsitului.Deci nu incetati sa fiti oameni,este fatal:)Chiar daca multi ma considera o ciudata,eu sunt doar o ciudata mezalianta intre tristete si soare...o fiinta normala,cu sentimente eleborate,sensibilizata de lumesc,de tangibil.Apreciez respectul,buna crestere si puterea de empatizare.Sunt ambitioasa si vorbareata dar am tacerea mea in momentele grele,neprielnice.Sunt atinsa de orice 'lucru" venit din exterior.Multi imi spun ca am o sensibilitate anormala si totusi...scrierile mele ma descriu cel mai bine.Cuvintele "nerostite" se pare ca nu sunt de prisos!  Adevarul este ca nu am mai vrut sa scriu...aici eram eu,gandurile mele...dar....nu vad de ce m'ar deranja ca am fost"invadata in camaruta mea'.Cei care inteleg ce e pe aici,uneori"deranj' alteori'chef",si nu de putine ori"tristete',dar asta sunt eu,un amalgan.Nu sunt perfecta,nici macar pe departe,pot spune ca din contra,sunt cel mai imperfect om,dar eu iubesc soarele,culorile,rasul,imi doresc ca orice fiinta normala o viata cat se poate de linistita,imi doresc ca persoana pe care o doresc langa mine,sa fie langa mine,nu impun iubire,ofer neconditionat,dar cand simt ca....cineva...oricine...ma respinge..sau...ma inlatura,atunci ma inchid si prefer sa fiu doar eu cu mine:) Si iar am scris pentru 2 saptamani:)) E cazul sa inchei,sa ma arunc in domnul pat si sa'mi iau pisica in brate sa o las sa'mi sopteasca ea la ureche cat ma iubeste(mai ales atunci cand ma vede cu,cutia de kittycat in mana) :))Pe curand si..si ajunge:)

Chat?!?Posibil...

Sufletul...