vineri, 22 ianuarie 2010

O zi cu bucluc


Ma trezesc si eu mai de dimineata,ca de...hai sa ma iau sa fac si eu curat...Binenteles ca aveam un chefffff..deloc:))In fine,ma apuc,bat covor,spal parchet,sterg praf bla bla,termin si eu si hai pe DC sa ma "racoresc".Intru eu zmeul zmeilor sa ma simt si eu bine.Nu apuc sa vad main pe hub,ca deja pe mess viper imi zice"boss sa ii spui lui Ramona sa nu mai fure de la mine si sa imi spuna cand iese din emisie ca iese si nu imi zice si raman fara ascultatori".Bun inceput,promitator chiar.Hai sa deschid DC.Si intru,si direct in gatul Ramonei sar.:))Cateodata imi e si nu stiu cum sa zic"rusine" sa ma iau de ea,parca mereu ma iau,dar le si faceeeee.Dupa aia sesizeaza si eu ca nu am cont.Hai sa fiu albastra,cum adica,dau reconect,canci albina crema puca.Ninci cont.Hmm,ciudat.Hop Tibi pe mess"app e pica tot xlpor"Ok,stai ca ma anunta si Alex,e picata baza de date,hai si Attack si iete cum deja aveam spume inca dinainte sa tastez buna ziua:)))Si unde nu incepe eu cu nervii de rigoare'sa'mi bag cracii(in termeni ortodoxi scris aici) si sa iau familiile altora la maciuceala:)).Si hai cu telefoanele,tzrrr,tzrrr,nici dreaq nu raspunde.Mai multi nervi.Aaaaaa si colac peste pupaza,nu pot intra pe Moonwalk,deci clar,nervi.Hai si inca o stire buna,I se strica microfonul lui Viper,din ce in ce mai bine se contureaza seara.Bestial.Pe la 12 reusesc sa ma ai calmez,sa ma mai calmez fiind un cuvant mai mic asa,mai invizibil.De abia acum m'am mai calmat,dar inca ma bate gandul sa o iau de la capat dimineata :))) Si ma cam ia somnul .Oricum ,multumesc "unei" persoane,ca a acceptat a fiu badarana,plina de nervi si a fost acolo:) Cam acestea fiind spuse ,ma tirez la somn cu speranta ca maine nu e e cazul sa o iau de la capat cu injuriile:DV'am tzucat si somn cu vise colorate si o zi cu zambete multe.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Again


Pff si iete ca o iau de la capat cu scrisul...Destul de greu te acomodezi la un ritm alert de iarna dupa două luni de moleseala.Cafeaua parca e mai dulce ca de obicei dupa o zi in care lucrurile s'au miscat mai cu talent.Totdeauna vara ai impresia ca iarna e prea departe ca sa te deranjeze macar gandul ca trebuie sa iti iei manusi si fular. Asa trece fiecare an... Si In prag de sarbatori cand bei un vin fiert nu te va contrazice nimeni cand vei spune "ce repede a trecut anul asta". Si ti se pare ca asta a trecut cel mai repede, normal, ca doar e cel mai recent din memorie. Pe celelalte le'ai si uitat.Mai descoperi cateva fire albe de care nu stiai, iar in timp ce te machezi  observi niste cute in coltul ochilor...Ti'e frica sa imbatranesti crezand ca devi brusc alt om. Ca ti se vor modifica peste noapte principiile si ca de maine nu mai poti umbla cu blugii taiati, ca lumea va astepta mai multe de la tine pentru ca esti "in varsta".De fapt ramai vesnic acelasi om, nu varsta te schimba. Te schimba un necaz, o bucurie, un om pe care il iubesti sau, poate cel mai mult, un copil. Dar ramai cu aceleasi principii de viata, poti oricand sa porti blugii taiati daca esti dezinvolt si berea va avea acelasi gust bun daca nu ti'e rusine ca te vede vre'un colaborator...Asa ca hai sa lasam draeq mizeriile zilnice si prostiile altora,si sa traim,ca oricum de schimbat ....poate haina de pe noi,chilotii sau tunsoarea.putem noi schimbam putin infatisarea, dar nu si naravul. Am schimbat putin curbele, dar liniile au ramas aceleasi.M'am schimbat, dar am ramas la fel.Cand se lasa intunericul incepem sa visam, sa avem fantezii si sa speram. Visam ca maine vom fi mai buni, mai talentati si mai ambitiosi. Visam ca vom avea masini, apartamente si afaceri. Visam ca vom calatorii in lung si lat, ca vom avea copii. Visam la creste si paduri, focuri de tabara, corturi, acorduri si chitari.Despre mine! Mi'e frica de inaltime, dar nu de inaltimi. Prefer sa urc decat sa cobor.


Despre avion! Avionul nu coboara. Culmea, el urca. As putea zice ca urca coborand.

Despre noi...toti! Ne place sa urcam. Sa fim la inaltime. Dar ce ne facem cand ajungem in varf? Oare nu am putea sa coboram urcand?Ce amestec de ganduri prin mintea mea :)) Imi place filmul pentru ca e altfel. E destept. E incapatanat. Iar eu, vesnica, acel calator - alt' decat navetistul, pentru ca nu ma voi intoarce niciodata in statia din care am plecat - care nu-l va parasi.Nu poti sa urasti culorile, oricat ai uri toamna. Nu poti sa urasti cerul, oricat ar ploua.Inventati'mi o poveste despre un baiat si o fata.
O poveste in care ea se intoarce cu un bagaj plin de sperante. El o asculta, ii vorbeste, ii zambeste. Iar . . .cine castiga..are drept premiu...un pupic balos si umed de la mine :)))

marți, 19 ianuarie 2010

........


Iarna.Ninge.Viscoleste.Stau si ma uit in dormitor cum luminile se plimba arogant pe mobila.Observ secundele care se scurg din ceasul de pe perete,dar e prea devreme sa le iau in seama.Intr'un colt de camera,chitara ma striga in note disperate,iar fulgii de nea parca recita Bacovia.Noaptea,speranta te inseala cu destinul,iar singurii prieteni imi sunt amintirile.Culorile calde sunt rupte si murdare.La trei clipe distanta o pana de inger trist se pierde in lumina becului de la veioza...Imi doresc o clipa,aceea clipa.Cea mai inalta clipa. O clipa in care am fost peste tot. Am fost vecina cu zarea si prietena buna cu soarele, iar norii au fost cei care m'au tachinat. O clipa de neuitat.Mi'e dor de stari de spirit.Privesc cerul noaptea. Astept seninul si numara stelele

.Voi crede ca vin toate spre mine, ca vor sa ma cunoasca. De ce nu ma satur privindu'le? Imi vine sa le numar. As vrea sa stiu cate sunt. Sa stiu cate cad intr'o noapte. Sa stiu cate dorinte s'au implinit. Dar e ca si cand as vrea sa numar picaturile dintr'un parau de munte.

As vrea sa ma plimb cu degetul printre ele. Sa le unesc cu linii imaginare si sa desenez orase, munti, prapastii sau izvoare. Cerul tot sa fie al meu. Sa fie plansa mea de desen. Panza pe care sa'mi las imaginatia la joaca. Mi'ar ajunge oare?Sunt atatea lucruri care provoaca dependenta. Sunt atatea lucruri fara de care ne va fi infinit mai greu daca ele ar disparea dintr'odata. Majoritatea suntem dependenti de calculatoare. Si eu sunt. Si tu esti, altfel nu mi'ai citi acum blog'ul. Poate ca ne ajuta mult. Poate ca aici ne gasim un refugiu, cand suntem tristi si singuri, sau bucurosi, inconjurati de prieteni. Calculatorul nu tine cont de starea de spirit.
(Doi dependenti de internet:

- Uite mah ce ninge afara....!!!

- Da link sa vad !)
Cand esti jos, dar vrei sa urci mereu
Cand vrei sa urci, dar iti este greu
Cand timpul te preseaza, dar nu poti sa te grabesti
Cand trebuie sa te intorci, cand te ratacesti
Cand vantul te urmareste si nu poti sa-l infrunti
Cand frigul te gadila si nu-ti vine sa razi
Cand painea este tare si n-ai ce sa mananci
Cand noapte e prea lunga si visele adanci
Cand ti se naste-un gand duminica-n amiaza
Si te trezesti in varf... NIMIC NU MAI CONTEAZA!(Nothing Else Matters-Metallica)

Te'am cautat la suprafata, dar nu te'am gasit.

Am coborat in underground cu un gand aiurea si o speranta in piept.
Aici ti'am visat umbra venind.
Dar ai luat grabit metroul viselor aruncand doar o privire in urma.
Asteapta'ma la urmatoarea statie si voi veni cu primul gand.


Sau voi ramane singura in underground'ul subconstientului meu ca sa ma cauti tu.
Haos...



...o insiruire de ordini, ordini dezordonate, amestecate, invinse. Sentimente ciudate si confuze. Lumina oarba. Intuneric schiop si umbre sterse. Pasari fara aripi, fluturi fara culori. Jocuri fara copii si animale fara stapani. Strazi fara pietoni, cartiere fara blocuri. Noapte fara luna si zi fara soare. Cer fara senin.
Ordine...
...o insiruire de haosuri puse in ordine.
Haosul si Ordinea...
...un colt de liniste


Imi e dor...de tine..


joi, 14 ianuarie 2010

Reintoarcere



Mai palpaie un vreasc in semineu

O amintire arde printre ganduri
De m-ai fi iubit, as fi chiar Eu,
Asa, cararea-i ratacita printre…randuri.
Incep scurt...cu La multi ani in noul an,2010! :) Eram ferm decisa sa nu mai scriu,....dar..cum bine stiti aici cand am "nervi" sau mici deziluzii din viata,ma retrag.
Cine o fi aceea fata care sta, in ora asta tarzie in noapte, pe scaunul din fata monitorului?Ma uitla ea.Mi se pare cunoscuta.....Aaa da! Sunt eu!

De multe ori ma intreb cum ar fi ca toata lumina de luna sa fie defapt lumina sufletului meu? Si daca sunt trista am mereu un zambet pe buze,dar ...E ca si lumina de la blocuri lumina din sufletul meu..Ele se sting si se aprind.Ca in viata omului.Stingerea luminilor inseamna necazurile si aprinderea lor inseamna bucuriile.Nu exista nicio fiinta care sa nu aiba probleme.Cel care spune ca nu are niciun necaz, minte.Si ma intreb deseori "Ai simtit si tu pentru o clipa ca Cerul s'a coborat la tine? Ai simtit ca Cerul e doar al tau? Si,ce e mai trist….peste un timp ai simtit ca a coborat Iadul in viata

ta? Daca esti dependent de iubire…dependent de dragoste,vrei sa te simti in siguranta iubind si fiind iubit….atunci sigur ai avut aceste sentimente…..stari de cosmar,stari de extaz……alterneaza,se succed….sunt generate de diferite persoane."Si iar ajung la firea mea de luptatoare si sa nu ma dau batuta sub nici o forma :)
Cand te simti slab si crezi ca nu mai ai pentru ce trai … ar fi bine sa te gandesti si sa gasesti ceva pentru care ti'ai da viata !Eu nu imi dau viata pentru nimic,dar stiu sigur ca atunci cand am primit o lovitura in "plex'nu o iert.Niciodata.
Viata e ca o ciocolata(astept ciocolata;;) Cand viata are putin zahar si este amaruie,o mancam in cantittati mai mici.Pentru ca oricat mancam,nu ne putem opri,chiar de ni se face greata.Pentru ca suntem fericiti atunci cand avem parte din plin de ea si tristi cand nu avem indeajuns.Pentru ca si viata,ca si ciocolata,

este impartita in bucatele.Pentru ca se termina mai repede decat am vrea noi.Si nu in ultimul rand,pentr ca atunci cand se termina,tot ce ramane in urma,este un ambalaj gol.Si dragostea o putem asemana cu ciocolata:)
Cam atat azi...pe noul an...doar ma suparaem ca ...cineva rascolea aminitiri...care nu isi au rostul,au ramas acolo,undeva,un Virus..placut din viata,dar care doresc sa nu mai fie parte din "contaminarea" mea :)
Taceri si necuvinte.
Mai bine asa decat minciuni poleite, chinuite.
Oricum ai reusit
Nu mai cred nimic
Ai reusit sa ma faci sa nu mai cred in nimeni si in nimic.
Doar Dumnezeu mai stie ce e in sufletul meu…si cam atat.
Ingeri desenati pe zapada, zambete de copii pe fete imbujorate de bataia cu bulgari si de oamenii de zapada ridicati vremelnic…

Doar TU mai esti prezent mereu in inima mea,si Te iubesc:)



Chat?!?Posibil...

Sufletul...