Stiu,au trecut luni bune,ca sa nu spun ca de anul trecut nu am mai scris ceva interesant pe aici si m-am gandit ca e cazul sa revin.Daca nu reciteam cateva postari,nu mai doream sa imi vada cineva prin suflet,dar... aici e o parte din sufletul meu.
Love
Vine o zi cand nici trase, nici impinse gandurile nu te mai asculta.Le iei si le cari in spate pana pe tapetul vietii.Nu stiu ce sa scriu...nu am nicio idee in cap,dar..mi-e dor,mi-e un dor nebun sa scriu ceva.Am citit de curand o carte,(am avut timp sa mai si citesc),in care..am regasit franturi din viata. Si pentru ca nu-mi place sa povestesc,carti,voi pune aici un fragment in care te vei regasi,ma vei regasi.
"Ai crezut si poate inca mai crezi ca sunt proasta.Ah,e foarte firesc sa judeci asa. Te iubeam prea mult, poate mai mult decatai fi avut nevoie, si nu stiu daca o femeie indragostita rationeaza vreodata cu creierul.
De fapt, marile pasiuni rămân necunoscute, se consumă în anonimat.
E parcă un făcut să nu ne dăm seama de valoarea unei fiinţe sau lucru decât după ce-l pierdem.Iubirea e nesaţioasă, de un egoism sălbatic, vrea să-i sacrifici tot fără să-i ceri nimic în shimb, mulţumindu-te doar cu ceea ce-ţi oferă. Eu am vrut totul de la tine pentru că-ţi dădusem totul şi oricum ceva mai bun decât mine nu puteam eu să-ţi dau. De aici a pornit greşeala, de la acest schimb în aparenţă just. Dar ce experienţă aveam eu, de unde să ştiu eu că iubirea dintre două fiinţe nu e niciodată egală, că balanţa atârnă când într-o parte, când într-alta, după variabile de care foarte greu ne dăm seama. În cazul nostru balanţa atârna în favoara ta. Lanţurile cu care mă încătuşai erau mult mai puternice decât ale mele."Mihail Drumes-Invitatie la vals
Traiesti clipe teribile si apoi ele se asaza la intamplare in memorie.Nu le mai retraiesti cronologic si nici nu le alegi pe cele mai importante. Deodata o scena neinsemnata prinde proportii,te persecuta,o analizezi cu toate puterile tale de interpretare.Ti se pare ca ea este vinovata de tot ce ti s-a intamplat.
Sunt clipe cand ceri consolare din partea oricui, si-ti sunt binefacatoare cuvintele cele mai neinsemnate.
Ca incheiere pe ziua de azi,o p
oezie
Timpul a zburat ca de obicei
Si-avalanse de momente mi-au aprins scantei,
Acolo unde ardea frigul odinioara
Erau sentimente ascunse-ntr-o comoara.
Priveam pierduta marea de ganduri
Ce ma invada,cucerind pamanturi,
Imi era teama ca totul sa fie paradis al imaginatiei mele
Si sa se destrame in viziunea unor fiinte stinghere.
Acum orasul era ilustrat ca un nou album,
Unde frigul si iarna se facura scrum,
Pierdeam din vedere lucrurile maruntele
Profitam , in schimb, de ce aveam sub gene.
Raze luminoase de soare se raspandeau in viata-mi monotona
Incercand sa ii redea o noua culoare si aroma,
Se instalasera déjà si in sufletul meu aproape orfan
Si-ncepu’ sa-mi bata inima ce credeam ca n-o mai aveam.
Caldura aerului imi topea ideile intristate
In timp ce iubirea-mi suradea dintr-o parte,
Nu stiam ce minuni produce lumina ,unui suflet naiv
Cum se poate impregna primavara intr-un univers fictiv
Love
