Ce sunt amintirile?...

Un pustiu intins fara inceput si fara sfarsit…Cu ani in urma defineam amintirile ca fiind cimitire ale trecutului in care ne reintoarcem mereu tacuti cu un buchet de flori …A trebuit sa treaca anii sa realizez ca de fapt amintirile sunt mostenirea noastra cea mai de pret. Fara ele am fi nimic. Ma intreb ce-aGradina din fundul curtii cu ciresul amarui, leaganul atarnat de cires, florile de musetel crescute la marginea ulitei, cositele de fan, primul sarut, prima iubire, primul zbor, primul gangurit, primii pasi, prima zi de scoala, ultima zi de copilarie, ultima zi de adolescenta, prima zi de adult…si cate si mai cate….Amintiri ale trecutului…Nu poti intelege niciodata o fiinta umana fara sa-i cunosti trecutul, adica amintirile. Fiecare zi isi deapana minutele, secundele cu bune si rele dar oare care mecanism declanseaza peste anii memoria si amintirea lor ? Mereu mi-am pus intrebarea asta. Ce anume din prezent si mai ales de ce - se incripteaza in memoria noastra si face posibila trairea secundei prezente chiar si peste un veac ?
Amintirile sunt labirinturi ale trecutului…Imi amintesc perfect secvente de acum 10 de ani fara nici o importanta evidenta. Si atunci de ce mi le amintesc ? Daca am putea afla raspunsul la intrebarea asta, poate am putea afla raspunsul la multe alte actiuni ale noastre…
?