O poveste cu spiridusi

Intr'o dimineata tarzie de februarie ma asez in pat.Si incep sa imi imaginez oare exista sau nu spiridusi,stiu ca pare copilaresc acest lucru,dar cu toate ca sunt o persoana matura,imi plac povestile cu zane,desenele animate si povestile de dragoste.Sin incep sa fac o poveste cu un spiridus.

"Nu ma asteptam sa intalnesc un spiridus chiar in fata mea.Si din cate stiam eu,spiridusii ,iarna hiberneaza in casutele lor mici si colorate,pline de caldura,inconjurate de muschi si frunzis.Se pare ca era o problema majora daca acest sipridus se plimba el in plina iarna prin zapada.Pentru ce oare si'a intrerupt el siesta lui?Si ma iau sa il urmaresc.Cum de a coborat el din Padurea Intunecata,de pe muntele ala mare si verde?Avea pasul grabit,privirea in pamant si simteam oboseala din el.Si s'a oprit langa un pom si'a urcat privirea spre ramurile acestuia si l'am auzit soptind-Tu sopteai? Si copacelul suspinand isi misca usor crengile.-Gata,am venit,te rog nu mai plange,si spiridusul imbratisa copacul.-Ei,lasa,fi linistit,stiu ca iti este frig,dar Doamna in Alb,va pleca curand,si va lua cu ea si pe Nenea Viscolul .Ai sa vezi ca vine Doamna Primavara,cat ai clipi.Stiu ca duci dorul la copii,la pajistile pline de verdeata,la mieluseii cei dragalasi,de florile tale si de pasarelele care iti canta toata ziua la urechi.Mai ai putina rabdare si ai sa vezi,vor veni toate.Dar mai ai putina rabdare ,si te vei imbraca in flori,pasarelele vesele se vor juca printre ramurile tale ,mieluseii si copii vor alerga in jurul tau si se vor odihnii la umbra ta.Inca putin mai trebuie sa astepti.Bine?

Si ca sa intareasca cele spuse de el,spiridusul ii darui copacului un pupic plin de caldura.-Uite,sa'ti ajunga pana la primavara,si il imbratisa din nou.-La primavara voi veni iar in vizita,asa ca sa nu mai plangi.Inearca si tu sa tragi un pui de somn cum voi face si eu cand voi ajunge in casuta Colorata din Padaurea Mare,da?Vei vedea ca timpul trece mai repede.

-Uite inca un pupic sa fie doi,ca sa iti tina de urat.Promiti sa nu mai plangi?Bine,eu trebuie sa plec, ca imediat se face ziua si oamenii ma vor vedea si nu mai voi putea veni la tine.Dara daca mai ai nevoie de mine,trimite iar un pitigoi sa imi dea de veste si cat ai da odata din ramuri voi veni la tine."

Si spiridusul pleca grabit,cu aceiasi pasi adanciti in omatul Doamnei Ierni,cand deodata se opri si se uita spre mine.Imi facu semn cu mana,ma chema tacut la el.M'am dus langa el,mi'a dat si mie o imbratisare spiriduseasca,si un pupic mare spiridusesc sa imi tina de urat cat timp nu esti tu cu mine,si se facu nevazut."

Cam asta este povestea spiridusului meu.
Si ca sa imi inchei mica mea poveste,iti spun iubire ca imi este dor de tine,si asta nu este o simpla poveste:)