sâmbătă, 6 martie 2010

60 secunde


Ploua,gandurile imi alearga prin minte necontenint,nu imi este somn....De cevatimp sunt restanta la somn....si..mancare...sper ca voi reveni in curand pe linia de plutire..Si cum fac de obicei,eu aceeasi romantica incurabila ar spune cineva:)..fata indragostita de iubire ...incep sa imi imaginez...ce as lua eu daca as avea sirena care anunta un incediu?si daca as mai avea timp sa iau din casa doar 60 secunde?.....Greu nu? :)Sigur nu as lua nimic...chiar daca am ce imi doresc,sau ce isi doreste un om normal..,dar..nimic din ce am nevoie...de ceea ce am nevoie nu se afla aici...asadar..nu as lua nimic,poate,doar poate,poze dragi mie,cu mami si bunicii mei...si cam atat.Alergam  dupa fluturi pentru ca ne fascineaza dansul lor deasupra florilor, nu resusim  sa'i prindem, dar nici nu ne'am dori asta, decat, poate, doar ca sa le vedem mai de'aproape coloritul parca ireal.Gandul de a le face vre'un rau ne e  strain si nu razbate pana la fiinta noastra pentru ca pentru noi, povestile in care binele invinge raul, sunt parte integranta din realitatea in care crezi ca poti schimba lumea dintr'un castel construit din crengi uscate de salcam.Te impiedici de o petala dar nu mai iei in seama durerea... mai ai destule semne ale vacantelor trecute, fiecare are povestea lui..Ai obosit si cauti umbra ciresului la care ti'ai adapostit visele si sperantele copilariei...Deodata un glas venit parca din alta lume te face sa lasi trifoiul pentru mai tarziu... in fond, simti ca timpul se scurge dupa regulile tale...sperante,vise,si nelinisti pot sa mai astepte,e glasul vietii care te striga sa te avanti in ea,sa iti preschimbi visele in realitate sau macar sa incerci..si...inainte de a adormi pui in ecuatie fiecare secunda a zilei de maine.Ganduri copilaresti nu?Poate,dar...dragostea este" o fereastra deschisa pentru zborul visurilor noastre..si noi putem iubi pana la Doamne Doamne si inapoi”...cat de simplu suna nu? :)Incerc sa opresc lacrima care'si croieste drum din itele viselor mele si ma inarmez cu un zambet amar.ii voi scrie o scrisoare sufletului meu...“Nu ne'am mai intalnit demult intre doua vise asa cum faceam de obicei, de aceea m'am hotarat sa'ti scriu. Ce e cu tine? De ce nu e liniste in sufletul tau? Obisnuiai sa canti in timp ce paseai desculta printre picaturile de roua. Nu te'am mai auzit si imi lipseste glasul tau duios. Ma faceai sa zambesc de cate ori te opreai in fata unei flori si o contemplai minute in sir cu bucuria nemarginita a unui copil. Pentru tine timpul nu a insemnat decat o simpla notiune dar iti placea sa spui tuturor ca e prietenul tau de incredere.Te jucai adesea cu baloane de sapun, iti asezai delicat franturi de ganduri pe coloritul lor, le urmareai tacuta pana dispareau in drumul catre cer si te minunai de ineditul scurtei lor existente. Aveau un farmec aparte acele momente nu integ de ce ai renuntat la iluzia zborului spre infinit. Spuneai ca pentru tine ziua incepe cu sarutul soarelui atunci cand ii deschizi fereastra.Radeai molipsitor in fiecare zi si nu ii priveai pe cei incruntati. Te temeai de norii negri din ochii lor. Acum stai cu privirea plecata incercand sa ascunzi furtuna din sufletul tau. Esti prea firava pentru asta. Iti aud de aici zbuciumul.Iti amintesti dimineata aceea in care numarand firele de nisip m'ai intrebat cum a aparut tristeta? Ti'am raspuns repede ca s'a nascut dintr'un zambet. Nu m'ai crezut si razand, ai alergat in mare si ai impletit un colier din valurile ei. I'ai soptit marii ca atunci cand perlele lui se vor risipi vei intelege ce e nefericirea si ai rugat'o sa'ti spele sufletul de indoieli. Nici nu ai observat cand, preocupata sa'ti faci curatenie printre ganduri, l'ai aruncat ca pe o haina veche. Ma gandesc la noptile in care ne intreceam in a numara stelele de pe panza cerului. Te'ai intrebat cat timp a trecut de cand nu ai mai privit in sus? Steluta despre care spuneai ca iti poarta noroc straluceste mai puternic decat de obicei, de ce ai renuntat sa mai crezi in ea?Stiu, nu imi poti vorbi...intreaba-ti sufletul el are toate raspunsusurile. De ce esti trista? Stii, de cele mai multe ori nefericirea apare atunci cand nu stim sa fim fericiti. Tu de ce ai uitat sa canti? De ce ai renuntat sa visezi? Ne spuneam adesea povesti carora le schimbam de fiecare data finalul. Acum un intreg univers e intre noi si zanele si'au pierdut baghetele intre spini. Plangi? Lumea nu se va opri in loc pentru a-ti culege lacrimile...ti le vor strivi sub talpi in drumul lor spre nicaieri. 
Anotimpurile isi vor urma cursul firesc dar, suspinand, nu le vei putea deslusi misterul. Am senzatia ca primavara isi amana venirea. Stie ca nu va mai fi intampinata ca altadata. Cine sa'i deschida poarta daca sufletul tau e inchis sub apasatoarele ganduri? Si totusi, vor inflorii candva salcamii dar isi vor plange petalele in singuratate. Ploile pe care le iubeai atat de mult vor cadea din ce in ce mai greu, vor fi tot mai reci si, in loc sa ne aseze in cosite stropi jucausi, ne vor murdari alungandu'ne din calea lor. Soarele isi va intoarce privirea spre alte zari daca nu'i vei mai zambi asa cum faceai pana nu demult, iar macii nu vor mai valsa cu cicorile daca tu nu ii vei mai desena. Atat am vrut sa'ti scriu. Cuvintele sunt de prisos acum cand ghioceii si'au scos sufletul la lumina. Ridica'ti privirea si zambeste! Nu'i zdrobi cu plansul tau, cand vei avea nevoie de gingasie o vei putea culege de pe petalele lor daca acum ii alinti cu un suras. Nu face pariuri pe lacrimi, va invinge durerea si un suflet ofilit nu va vedea in jur decat noroi, chiar daca, pana la noroi, va calca pe nuferi! Tristetea ta a alungat fluturii, care si'au gasit adapost intr'un castel vechi locuit odata de zanele din povestile tale. Voi lasa scrisoare scrisa catre tine drag suflet undeva intr'un colt al inimii,si stiu sigur ca o vei deschide si imi vei aminti in ziua in are voi uita sa zambesc"Gata,am fugit la munca,deja e tarziu :) 

0 comentarii:

Chat?!?Posibil...

Sufletul...