miercuri, 12 ianuarie 2011

Poveste hazlie

Am primit o "poveste" tare haioasa,care mi-a adus lacrimi in ochi la cat am ras,e mai ceva ca scrisoarea unei mame blonde.
"Povestea unui om nu prea frumos
sau
Povestea unui om urat


Aceasta opera de arta a fost scrisa de un anonim.Nu vrem sa dam numele,pentru ca m-as da singur de gol.Buuun...cam asa :
M-am nascut la matern intr-o zi furtunoasa in care ningea de sus in jos.Cand am iesit..am auzit foarte multe urlete si era multa agitatie.Mai apoi mi-am dat seama ca fata mea era responsabila pentru acele urlete.

U Mama mea cand m-a vazut m-a scapat din brate,datorita socului.Cand am ajuns acasa..au venit vecinii in vizita si sa-mi dea niste bani..sa nu spuna ca nu m-au ajutat de mic.La fel si ei..cand m-au vazut au inceput sa tipe si au fugit inspre casa spunand ca si-au uitat aragazul pornit.

La gradinita am cunoscut ce inseamna sa fii frumos.Ma uitam la toti din jurul meu,iar in mine se instala usor usor sentimentul de gelozie.Cand ma ducea mama la gradinita..trebuia sa pastreze distanta fata de mine,sa nu rada tot cartierul de ea.Tin minte ca intr-o dimineata mergeam asa..linistit spre gradinita si am auzit un copil : “Uite tata,a scapat o maimuta de la zoo !” Eu fericit,ma uitam dupa maimuta,pentru ca mai apoi sa ma uit in oglinda si sa o gasesc.
In timpul scolii m-am simtit cel mai bine alaturi de fete.Ele vorbeau cu mine multe,iar eu vorbeam cu ele doar sa am partener de discutie.Fetele cu care ma intelegeam eu erau mioape,oarbe sau chioare..depinde de situatie..si toate imi spuneau ca sunt un baiat dragut.Eu in gandul meu spuneam : “Ce bine ca esti oarba ! “.
La liceu a fost apogeul adolescentei mele.Ma facusem mare si jucam bascket..eram mascota echipei.Tot aici,tin minte ca imi facusem o gramada de prieteni.Imaginari.Eram foarte bun in domeniu,iar ei erau foarte mandrii de mine.
Dupa ce am terminat liceul m-am gandit ce sa fac mai departe..iar ideea a venit rapid.Urma sa merg sa ma angajez la o ferma din judet ca sperietoare de ciori.Eram bine platit si nici nu munceam nimic.Dupa doua luni de munca..fermierii m-au dat afara,caci se speriau ei mai tare ca ciorile.
Dupa aceea am fost cameraman la emisiunea “Din dragoste”..iar persoanele care nu mai veneau si a doua oara la emisiune,dadeau vina pe un singur om..bineinteles ca nu pe Mircea Radu..ci pe cameraman.Am fost dat afara in suturi..si am fost foarte dezamagit de aceasta experienta..
Apoi m-am angajat la un Pet Shop..pentru ca ma simteam in largul meu.Acolo am cunoscut o puicuta..minunata..avea pielea rosie(probabil era arsa de soare)..iar parul ii era vopsit in toate culorile.Pana la urma ne-am despartit..ca nu puteam avea o relatie cu un papagal..sa fim seriosi. Cand au auzit sefii ca i-am dat papucii lu’ POLLY..mi-au dat un sfat util in viata : “Niciodata nu o sa gasesti alta fiinta mai buna pentru tine ! “.I-am ascultat si m-am impacat cu Polly.Acum i-am facut o colivie in dormitor si traim bine-mersi..fara prea multe certuri..sau alte chestii din astea..
Parintii mei nu au fost de-acord cu relatia..dar dupa ce s-au uitat atent la fata mea..si-au dat seama ca era cea mai buna alegera facuta de mine."
Intr-o zi o sa postez si "Scrisoarea unei mame blonde" :))

0 comentarii:

Chat?!?Posibil...

Sufletul...