Si iar ploua...dar totusi acum...

M'am asezat in pat...Auzeam picaturile ploii cum se strecoara prin ramurile si frunzele pomilor...M'am uitat pe geam si m'a apucat  nostalgia. Ploaia imi aminteste de copilarie, atunci cand alergam prin ploaie si saream in cel mai adanci balti. Ma distram!Acum ma gandeam la tine...Ma simteam aproape de tine...si...ploaia asta parca ma indeamna sa ies afara si sa stau sa imi patrunda in piele...Si imi pun zeci de intrebari..oare vom rezista?oare vom fii indeajuns de puternici sa trecem peste micile rautati ale vietii?Eu cred ca ploaia ma alină,de fapt..cred ca ploaia tine de starea noastra de spirit..Cred ca ploaia e vesela cand in suflet e cald, cand te simti bine, poate cand ai pe cineva alaturi...Ploaia e vesela atunci cand stai in casa cu o cana de ceai in mana...

E vesela atunci cand picaturile se lovesc de pămant într-un hohot de ras... atunci cand n'au fost luate pe nepregatite, nefiind lasate sa se dezmorţeasca din somn...Daca inima ta este imbatata de dragoste si simti ca plutesti, orice toamna si orice ploaie ti se pare vesela, si nu'ti mai pasa de picurii reci ce'ti cad pe obraz.Sau poate e totul asa pentru ca privesc ploaia cu sufletul ?Oricum,ma retrag in pat,sperand ca picaturile de ploaie vesele sa ma poarte pe nori de bucurie si iubire...
E toamna,iubesc toamna,te iubesc pe tine:)





Iubesc Decembrie,,,si..il astept..