Nu pricep. La ora 6 juma` dimineata , cand abia ma obisnuiesc cu lumina si greutatea propriului meu corp, toata lumea vorbeste la telefon. Cu toata lumea. Lasand la o parte efortul depus pentru a sustine telefonul la ureche si acela de a'ti incorda coardele vocale destul cat sa deranjezi intreaga casa, cum de sunt toti treji la ora asta? Pe'asta de langa mine'l inteleg.Pe Cristi,e in stare iubita lui sa vb la telefon si 24 ore.E cu pacanelul,cum e posibil sa stai 3 ore in telefon frate???Vine de la ea dupa 3 zile,il suna,si vorbesc cate 2 ore!!!Ce Doamne iarta'ma isi mai spun?Cum aseaza pernele sau cum isi misca trupul prin camera?Pfuaiii mult mai vorbesc,Trancaneala,trancaneala,trancaneala.Chestia e ca nu dorm noaptea.Nu e insomnie.Nu in sensul clinic. Adica dorm. Doar dupa ora trei dimineata. Pana atunci nu se poate.Acum ploua,si picaturile de ploaie ma acopera si imi fura simtul somnului.Sau asta s-a intamplat mai demult? Nu stiu. E ca in filmul ala.. Fight Club.. “atunci cand nu dormi totul devine copia unei copii”. Cand ma privesc in oglinda am impresia ca reflexia mea vrea sa inceapa o conversatie. Nostim, nu? Asta e farmecul dezechilibrului provocat de somn. Nimic nu functioneaza chiar cum trebuie. Nici macar halucinatiile. Am halucinatii timide care nu stiu cum sa ma agate.Poate in alte circumstante as fi adus vorba de cauze. In alte circumstante, da. Acum insa, apar alte intrebari in gandul meu. Daca ai impresia ca zilele nu trec.. oare chiar nu trec? Daca singurul lucru care le deosebeste e stratul de zapada inseamna ca am ajuns in purgatoriu? Nu. Zilele trec. Stiu asta pentru ca mi se termina pachetele de tigari si trebuie sa incep altele noi. Da…. timpul trece indiferent de tine. Nu stiu daca e reconfortant sau … aici am pierdut sirul si am stat un minut sa ma gandesc cum sa formulez, dar am renuntat.O iarna grea, intr'adevar…
Ma duc sa incerc sa dorm…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu