Fara titlu

Intotdeauna cautam raspunsuri pentru anumite intrebari,sau de ce nu si invers…intrebari pe baza unor raspunsuri.De multe ori suntem dornici sa oferim raspunsuri,insa nu avem intrebarile.Bineinteles ca,desi suntem atat de diferiti unii de ceilalti,gandurile ni se mai si intersecteaza uneori,mai ales cand vine vorba despre cautarea de intrebari/raspunsuri pe care nu le gasim inlauntrul nostru,nu pentru ca nu ar exista,ci pentru ca sunt postate in acea parte neexplorata.Am sa pornesc de la faptul ca toti suntem(sau nu) oameni.De mult timp s'a cautat o definitie care sa cuprinda tot ceea ce inseamna "a fi om",insa(parerea mea)niciodata nu o vor gasi.
Si stii de ce draga jurnal?(deja incep si eu sa cred ca aceasta pagina face parte dintr'un jurnal)Pentru ca omul nu se poate defini pe el insusi,din motiv ca nu se cunoaste in totalitate.In fine..un lucru specific oamenilor,si un lucru care,desi multi vrem sa'l ascundem,niciodata nu vom reusi…este faptul ca avem nevoie(si simtim asta,chiar daca nu facem prea multe in acest sens)de afectiune.O putem numi cum vrem…insa ce este de retinut e ca o avem,o dam si celorlalti(sau nu) si totusi,o primim de nenumarate ori.
Nelasandu'ne condusi de sentimente si privind acest aspect,cat se poate de rece,putem observa ca afectiunea(manifestata in orice fel vreti voi si in orice cantitate,desi dupa mine nu se poate masura) sta la baza oricarei legaturi intre oameni.Si cu cat aceasta e mai mare,legatura devine tot mai stransa si mai puternica.
Intotdeauna exista influente asupra oamenilor,iar cei cu o aura mai puternica,ii pot domina si juca pe degete foarte usor pe cei mai slabi,sau care pur si simplu nu detin o aura suficient de puternica.Am auzit,nu de mult,de fenomenul,"statornicie sufleteasca"(bineinteles,si de aceasta data il cunosteam atat de bine,insa nu ii stiam denumirea).
Acesta se bazeaza numai pe puterea de a iubi,de care poate da dovada un individ.
Statornicia sufleteasca face referire…la ce?
De multe ori primim anumite fiinte in viata noastra,care,mai mult sau mai putin gasesc fereastra spre sufletul nostru.Si,da…intra,construiesc un interminabil razboi,provocand daune de care nici macar ei insasi nu pot realiza cat sunt de mari.Apoi…pleaca…uita tot(hai sa radem).Cum poti uita toata afectiunea de care ai avut parte de la cineva si cum poti uita tot ce a facut pentru tine??N'o sa uiti niciodata,oricat ai incerca.
Si vrei sa'ti spunem de ce?Pentru simplul fapt ca,atunci cand te'ai hotarat sa pasesti in sufletul cuiva,o faci deoarece,acel cineva este de mult prezent in sufletul tau.
Ti'a luat'o inainte,si tu,nestiind sa ripostezi,nici nu ti'ai dat seama de asta.In urma unei raniri mi'am dat seama de un anumit lucru...constructia"prietenie adevarata" este un pleonasm...Ce fel de legatura este prietenia daca nu este pusa mai presus decat orice?Ce fel de om sunt eu daca le cer celorlalti sa nu ma judece si eu imi las sentimentele sa cada la pamant odata cu prima adiere de vant? 

Mda..cam atat...e de ajuns...azi am avut o zi cu adevarat"plina" :) 

Pentru tine(dai clik aici )