Hmm

Stateam stramb si ma intrebam drept,cat de norocoasa sunt eu.Pentru ca sunt,pentru ca eu mai cred in "love"(importam cuvinte ca ne e greu sa spunem/scriem iubire),si eu cred si nu stiu de ce am impresia ca asta voi face pana in clipa cand voi deveni cenusa..Dar multi ne'am intrebat nu odata,nu de 2 ori,poate de mai multe ori...daca persoana cealalta simte la fel. Cam cum vad eu ca ceva"acel ceva" se poate termina,cand cele 2 persoane nu simt la fel..".Poate a venit timpul sa ii pui punct, daca acea persoana careia ai tot incercat sa ii atragi atentia e atat de oarba, atunci e mai bine sa renunti. Ai tot incercat sa ii dai indicii despre ceea ce simti, despre ceea ce te framanta, dar poate a fost prea ocupata cu rutina ca sa mai poata vedea şi noutatile. Acea persoana poate ca nu vede de nas ce e de mult in fata ei, poate „ar trebui sa si'l taie”, iar daca nici asa nu va vedea ce e evident atunci...asta e, e un caz pierdut. Se include in acea categorie de persoane care nici daca li se va da „mura'n gura” nu vor sti sa mestece.„Un baiat si o fata vorbeau, iar el ii spune:


Love!




- De ce nu vrei sa intelegi, ca ai inima mea!
- Nu o am si nici nu o vreau! 
- Ba da trebuie, sa o iei, e deja pe tava, trebuie doar sa întinzi mana! 
- Nu! Daca fac febra musculara! 
- Nu crezi ca e o scuza cam jalnica? El ii ia mana si isi daruieste inima, fara sa se gandeasca la consecinte... ea il priveste. 
- Oops! Am scapat;o! Inima lui cade pe podeaua rece si se face bucati ea  lasa inima unde e si pleaca...” dar cu el cum ramane? Se spune ca nu trebuie sa renunti dar daca te'ai saturat sa „te tot rogi” sa primesti atentie sau macar doua cuvinte. Unii oameni sunt orbi din nastere, iar altii se lega la ochi in asa fel încat sa vada doar ceea ce vor sa vada... iar restul nici daca le'ar sari \in brate nu stiu daca va fi macar zarit, sau poate ca va fi lasat sa cada fara sa intinda macar o

Love!

mana." Mda chiar nu am chef sa detaliez ce mi'a trecut prin cap sau de ce,pur si simplu aveam chef sa scriu asta,am incercat sa dorm,site-ul cu seriale nu merge,deci ...clar,mai am 2 ore si trezirea si ciuciu somn,la tv sunt doar anomalii,film nu am chef sa vad ca am draci pe mine... 

Someone like you

Release Date:
30 March 2001 (USA)


Genre:
Comedy | Romance


Cast:
Ashley Judd-Jane Goodale
Greg Kinnear-Ray Brown
Hugh Jackman-Eddie Alden
Marisa Tomei-Liz
Impresionant,si care m'a dus cu gandul la o anumita persoana care are convingerea ca "dragostea nu este pentru pentru persoana respectiva".Nu voi spune prea multe decat atat:Dumnezeu mi'a pus in suflet speranta, mi'a pus iubirea, si mi'a lasat si la cine sa o daruiesc,  mi'a dat puterea sa o pot cauta...
Oricum, si eu imi pierd eu sclipirile de romantism (ceea ce e greu de crezut), dar ceva  e atat de intens in aceasta iubire. Nu ai avut niciodata senzatia aia ciudata in cred vrei sa scrii despre ceva si pur si simplu nu poti? Nu, nu e vorba de lipsa de idei, ai in minte un lucru, vrei sa'l dezvolti, dar cuvintele sunt atat de introvertite incat nu iese nimic.Traim intr'o lume in care frumusetea fizica a unei femei este ridicata la rang de cinste, daca arata bine, daca stie sa zambeasca frumos si este fotogenica in revistele "de actualitate", in rest nimic nu mai conteaza. Dar unde este pierduta adevarata frumusete a femeii? Acea infatisare sufleteasca neintrecuta nici de cele mai aprige furtuni, acea sensibilitate care prinde lumina zilei prin toti porii ei. Am realizat ca gingasia unei femei este un lucru care nu poate fi descris nici macar de eternitate. Mi'am dat seama ca viata unei femei inseamna o mare daruire de sentimente, o nebunie de stari, un vartej de ganduri inexplicabile. Pentru ca ea este capabila sa simta absolut orice, pentru ca realizeaza furtuna din sufletul celuilalt, pentru ca'si da seama cand ceva nu merge.

Uploaded with Love
Orice femeie se afla pe marginea unei prapastii, fericirea ei este mereu pe muchie de cutit. Asta pentru ca sunt lucruri care conteaza atat de mult pentru ea, e un fel de puzzle din care, daca lipseste o singura piesa, viata ei nu mai poate fi conturata de linii bine definite.
Si da, frumusetea unei femei inseamna sensibilitate. Doar atat.Nu odata am stat "de vorba' cu Iubirea.Stiu ca suna nefiresc,sau prea pompos,dar asta sunt eu,uneori prea plina de romantism,alteori prea visatoare,de multe ori impulsiva,dar mereu acord o sansa,fie ea cat de mica,o acord...poate si eu la randul meu am avut nevoie de o sansa si cineva mi'a oferit'o.Sau poate asa am fost creata,sa vad un om frumos si in spatele unor imperfectiuni.Am fost intrebata in seara precedenta de ce ma port asa de...hmm...sa gasesc un termen.."protector" ceva in genul asta.De ce acord totusi sansa ca cineva pe care nu il doreste nimeni sa fie prezent unde nu este dorit.Simplu,cel putin in viziunea si inima mea,este faptul ca toti avem nevoie de un loc unde "sa parcam" cu sufletul.nu toti suntem la fel,nu toti ne comportam la fel si nu toti avem acelasi stil de a ne face placuti.Unii din prea multa dorinta de a se face placuti,devin insuportabili,recunosc,si pe mine ma dispera astfel de oameni,ajung sa imi macin nervii cu ei,dar...acord sanse...si chiar multumesc Cerului ca o pot face cu toata inima:) Si cum scriam mai sus,cum decurge o astfel de "convorbire "de a mea cu Iubirea?Cam asa:)" Iubire daca te'ai putea scrie singura, daca ai putea inventa din fiecare privire visatoare o poveste de iubire... de ce nu le scrii tu povestile, daca stii ca privirile lor patimase vor duce la nasterea ta, de ce nu le dai o sansa? Fiecare poveste are farmecul ei si desi unele pot fi considerate „clisee”; nu sunt ! Tu iubire...de ce nu asterni pe hartie tot ce vezi, de ce nu la insemnezi sentimentele pe o stanca sau pe o bucata de cer? Pentru ca in momnetul cand va exista riscul sa uite de propria poveste sa o poata regasi... daca inca o „mai vor” sau cel putin doresc sa le'o povesteasca si altora. Iubire ai grija sa nu'i faci sa „cunoasca” pe sora ta Ura, iubire ai grija ca sufletele lor sa nu fie otravite de Neincredere, iubire...iubeste'i orice ar fi si arata'le ca te merita; chiar daca nu totul e asa cum doresc ei. Iubire invata'i sa traiasca si sa respire prin tine... daca atat de multi te'au laudat, te'au cantat, te'au povestit; tu de ce nu le'ai scrie povestile lor? Daca sunt dezamagiti da'le sansa unei noi povesti, daca ii vezi tristi sau vulnerabili adu'i impreuna, sigur se vor regasi; daca le vezi ochii goi si muti, ajuta'i, cauta sa iesi la lumina, striga, incearca sa'i faci sa creada ca mereu exista o a doua sansa... o noua sansa, o noua iubire, un nou motiv sa zambeasca, sa viseza, sa creada iar, macar in ei, daca nu in altii... Si iubire in cele din urma invata'i sa te uite..."
Stiu si sunt perfect constienta ca astea pentru unii din noi sunt doar vorbe si "filfizoane"(vorba bunicii mele),dar eu sper ca cel mai minunat lucru il gasesti cand esti indragostit.Vezi persoana de langa tine altfel,simti cum pana si tu te transformi,radiezi,ochii iti joaca si sunt veseli.Exista mereu situatii in care esti pe marginea prapastiei,si crezi ca nu vei avea puterea sa mergi mai departe sau nu mai vrei sa crezi in iubire,dar in sinea ta iti doresti sa poti face parte din acel sentiment,sa il traiesti si sa simti si iubirea celuilalt.Cel mai frumos cadou in viata este ca iubirea sa iti fie impartasita:)In fine,hai ca iar am dormit de m'am rupt,cred ca in curand voi scoate doar filme horror ca sa pot adormi si eu ca orice om normal la ora 24,hai 1,nu ca mine sa stea sa se holbeze la un film si dupa 2 ore sa tasteze de nauc ce ganduri ii trec prin minte.Deci haide pa,pa si "savurare" placuta.





Uploaded with Love

LastSong,un film de exceptie!

Exact,am sperat ca daca ma voi baga la un film,voi adormi,de altfel cum o fac de fiecare data...mereu spun"gata ,merg la film si sigur pana la minutul 20 adorm".Cu multe dintre filmele vizionate se intampla asa...in schimb,unele nu "ma lasa" sa merg nici pana la toaleta.Cam asta s'a intamplat si in seara asta...Am dat play la film,am crezut ca adorm instant,dar a inceput sa imi placa actiunea lui,cu toate ca nu este un film de actiune si claritatea lui momentan lasa de dorit...Sa descriu putin filmul,cum l'am perceput eu..



Love!

Parintii divorteaza,copiii raman la mama,tatal retragandu'se undeva langa o plaja.In vacanta de vara mama decide ca este timpul ca cei doi copii sa stea cu tatal lor.In timpul care s'a scurs de la despartirea celor doi parinti,copiii au suferit diferite transformari,Fata,cea mai mare dintre frati,foarte talentata si cuminte,a devenit o mica razvratita,a inceput sa ia note mici la scoala ,de abia trecand clasa,a refuzat intrarea la Juliard(dupa cum se stie cea mai mare facultate de muzica,ea cantand la piana).,a devenit vegetariana si s'a 'imprietenit" doar cu cei care aveau percing-uri cat mai multe si cat mai....suciti ,sa ma exprim asa. Baiatul a devenit mai sensibil,dorindu'si ca parintii sa se impace....Au urmat o serie de mici rautacisme din partea fetei cand s'au mutat in vara aceea cu tatal lor...S'a indragostit de un baiat,unul cu bani,care in urma cu un an isi pierde fratele intr'un accident de masina cauzat de mama sa,fiind atenta la cei doi frati care se zbenguiau pe bancheta din spate.Acel moment a fost o cotitaura si in viata familiei baiatului,unul dezastruos as putea sa spun...Baiatul cel mic,fratele fetei,a stat in permanenta langa tatal sau,ajutandau'l la reconstruirea unui vitraliu pentru biserica din acel orasel de la malul marii...In fine,nu voi povesti acum tot filmul,in unele din fazele filmului,am avut impresia ca de fapt,actrita interpreteaza "rolul" meu,in ceea ce priveste legatura cu tatal meu,iar la final,legatura cu mama mea.Afla ca tatal sau are cancer,si ca mai are putin de trait....cancer la plamani...Decide sa ramana cu el pana in ultimile clipe...iar titlul acestui film l'a dat ultimul cantec pe care tatal ei il compunea pentru ea,la pian,dar care a ramas neterminat...Ea s'a decis sa il termine si s'a apucat din nou de cantat,a acceptat si intrarea la Juliard...si..si tot filmul pot spune ca a fost o mica ,mare lectie de viata.



Love!

Atata timp cat o persoana traieste, ea este in stare sa spere. Ea rezista atacurilor demonice ale descurajarii.La nivelul experientei noastre umane, speranta pastreaza vie dragostea.  Iubirea romantica este alimentata de speranta ca celalalt va raspunde tot cu dragoste. Un sot alcoolic, care transforma intr-un iad viata sotiei sale, reuseste in cele din urma sa distruga speranta. Pe masura ce speranta ei cu privire la schimbarea lui moare, iubirea se transforma intr-o nemiloasa lupta pentru supravietuire.Uneori nu suntem siguri daca iubim sau doar incercam sa iubim. Noi devenim nesiguri de dragostea noastra pe masura ce pierdem speranta ca ea va aduce roade. Sunt lucruri pe care le dorim, dar nu le vrem cu adevarat, pentru ca ele ne retin de a obtine ceea ce dorim si mai mult.Cand speram, asteptam ca ceea ce dorim sa se intample cu adevarat sa aiba loc. A fi plin de speranta inseamna a privi viitorul cu bucurie si multumire.chiar daca suntem uneori constienti ca in lupta cu timpul care ne'a mai ramas,suntem cei invinsi,dar speram ca vom avea destul timp incat sa aratam persoanei de langa noi,ca pentru noi este nepretuita si ca nimic,nici chiar moartea nu va schimba acest lucru.Cand esti copil,nu odata spui"sa moara mama daca nu e asa",si cand te lovesti de batalaia vietii contra mortii parintelui tau,nu speri decat ca acele cuvinte pe care unoeri le rosteai,sa fie uitate si sa nu mai existe acel razboi,sa fie totul cum era inainte.Ai vrea sa intorci timpul si sa stergi acele cuvinte,care in mintea ta crezi ca sunt vinovate.Si speri mereu,ca se va face bine,chiar si atunci cand vezi cum viata se scurge din acel trup,incet incet ramanand doar un schelet cu doi ochi mari care te implora sa ii ierti ca iti produc suferinta si care se roaga neincetat ca cineva sa le curme durerea interioara odata pentru totdeauna.Si nu odata ticluim cum sa ne razbunam pe cineva,poate doar din dorinta de a'i arata ca el a gresit si tu nu.Mi'am dorit si eu sa ma razbun, de foarte multe ori, si am facut cateva demersuri care m'ar putea califica drept o ticluitoare talentata de razbunari. Dar nu am mers niciodata pana la capat. Nu ma pot mandri ca am lasat pe campurile de lupta prea multi adversari doborati. In schimb, mi'a fost dat sa asist de multe ori la incercari care aveau ca scop sa imi provoace multa suferinta si, ca sa fiu cinstita, am si suferit, cateodata, ispasind pedepse pe care altii mi le'au aplicat cu sau fara dreptate.Am si vazut femei care isi asmut copiii impotriva tatalui, indemnandu'i sa'l urasca si pe el si, musai, numai pentru ca orgoliul lor nu izbuteste sa se vindece in urma divortului. Multumesc in schimbe celei care mi'a dat viata ca nu a fost un astfel de om,din contra pot spune...mi'as dori sa pot sa fiu la fel de iertatoare ca ea si sa inghit atatea cate a inghitit ea de la cineva...N'am facut rau unei muste, in viata mea, dar asta nu ma impiedica sa'mi doresc ca toti cei care mi'au rapit linistea, pentru o vreme, sau definitiv sa plateasca si sa plateasca acum, in vazul meu.Poate asta ma face o persoana rea,poate asa este firea umana...poate...Am momente in care ma napadeste ura, desi un rest de luciditate mai ramane, totusi, sa pastreze echilibrul intre umarul drept (pe care sta senin si serafic un ingeras) si umarul stang (pe care se incrunta diabolic un dracusor).Dar nu sunt in stare sa caut cu tot dinadinsul ocazii de razbunare. Daca gandul se pedepseste ca si fapta, atunci, la un moment dat, voi fi intr'o mare incurcatura…. Pana atunci, planurile mele de razbunare stau inchise intr'un sertar al mintii, asa , ca manuscrisele interzise ale dizidentilor din vremurile de trista amintire.Sa fie asta o dovada de slabiciune, sau de tarie?
Esti slab cand te lasi prada pornirilor firesti de a te apara de durere, de a lovi cu pumnii in cel care te'a ranit, sau esti slab atunci cand te inchizi in tine, iti lingi ranile si tesi razbunari imaginare?Pe moment simt rautate, dar ma linistesc singura si toate gandurile de razbunare trec. Dupa ce imi trece acea stare simt ca e mai bine s aimi vad de treburile mele pentru ca roata se invarte si, oricum am face, tot platim la un moment dat pentru cele savarsite. Cred ca fiecare gandeste asa la momente de furie si nedreptate, da tine de calitatea noastra de oameni daca perseveram in ura, sau ne potolim.Iti vine sa plangi, dar oare ce se intampla daca chiar o faci? Sunt mai slabi cei care indraznesc sa planga sau mai puternici pentru ca au curajul sa isi arate slabiciunile? Iti vine sa urli, dar nu poti ai face prea mult zgomot... dar niste lacrimi, niste amarate de lacrimi ce zgomot pot face? De fapt singurul zgomot facut e ecoul, ecoul caderii lor pe podeaua inimii tale care deja incepe sa devina pustie si din cauza asta se aude atat de bine, atat de tare... dar oare de ce plangi? Buna intrebare! Cand eram mica era un adevarat show cand vedeam un baiat plangand acum banuiesc ca daca un baiat ar plange ar fi o exclusivitate... doare cand esti ranit dar si mai tare doare cand ranesti si nu vrei asta, doare si mai tare cand simti ca totul iti scapa printre degete de parca nu ai fi muncit destul sa obtii ceea ce ai. Nu neg,sunt o fire destul de emotiva si unoeri plang din te miri ce imi vine,daca cineva ma jigneste nu ii arat imediat,tac,ma consum,poate prea mult ca nu se merita sa pui la suflet orice cuvant spus de catre cineva,dar....nu ma pot schimba.Cand sunt dezamagita tac,merg mai departe si caut sa nu ii arat "x' [persoanei ca m'a dezamgit,din contra,arat contrariul,dar in mine ma consum si stau acolo cuminte asteptand ca sa vina vremea cand persoana isi va da seama ca a gresit si ii voi spune simplu"pa",atat,un amarat de pa care stiu sigur ca face cat 1000 de cuvinte si mult mai mult decat o palma.Rar se intampla sa ies din carapacea mea si sa ma contrariez pana la sange cu o persoana,eu atac prin cuvinte,imi e mai simplu,in vorbe...sunt mai "muta":)nu demult cineva mi'a spus ca la cat vorbesc eu la telefon ,ar putea sa fie ca si inexistent pentru mine...Da.recunosc ca la mine telefonul este doar.."o chestie" de prin geanta mea sau cum mai este si acel ciocanel de la transportul in comun care au o placuta cu mesajul"in caz de forta majora folositi ciocanelul',cam asa este pentru mine telefonul:)))Stau si ma intreb la ce mai activez extraoptiunile cand eu din atatea minute consum pe luna maxim 20,hai 30,si alea in convorbirile cu tata...in fine,sa trec si peste asta,ca ramasesem sa povestesc filmul si am dat'o in altele.Dar cum deja este 5 ceasul si azi unii mai si muncesc,e cazul sa plec si eu inapoi in pat la somn de data asta ca de mai dau de vreun film in genul stuia sigur azi voi petrece ziua...dormind!Si asa am o restanta frumusica la capitolul somn:)))



Savurare placuta la cafea!

Hai savurare placuta la cafea si o zi plina de zambete si nu uitati,suntem toti oameni si toti gresim,pana si persoana iubita...care speri sa nu greseasca...

La mulri ani Radio LoveSong

La Multi Ani LoveSong!


Exact acum 1 an,pe data de 16 iunie,radio si'a schimbat denumirea din Radio InterzisVirus in Radio LoveSong.Nu pot spuen ca atunci a luat fiinta acest post,el de fapt e ceva mai "batranel",cam cu 2 ani,dar din accea data el se numeste LoveSong,deci,este ziua lui.Nu am vrut sa fac tamtam pe baza asta,e prea curand supa casttigarea acelui concurs,si nici amintiri placute nu am cand am decis sa ii schimb numele,dar...mi'am adus aminte.Am trecut prin atatea stari pentru acest post micut,nu de cine stie ce talie nationala,incat uneori zambesc,alteori ma infurii...Timpul isi face facuta simtita prezenta,si'a pus amprenta pe toti.Imi amintesc zilele cand cautam cu disperare un moderator,macar sa tina back-up,zilele cand aveam un net de toata"bafta"care imi pica din 10 in 10 minute si emiteam in "viteze" cum zicea cineva,dar cum timpurile se schimba,asa ne schimbam si noi.Imi amintesc cum statea Alex cu calculatorul deschis 24 din 24 si selecta muzica pentru SAM,si ma suna sa imi spuna "imi pica curentul".Si Danyel's l'am avut aproape,pana si el la inceput era timid,nu scotea 10 cuvinte pe post,dupa care,a inceput si el sa vorbeasca,doar eu stiu cat "urlam" la el"deschide toata gura ca te auzi in punga':)) Acum rad,zambesc,cand imi amintesc,dar cand am vazut un copy/paste ca Virus emite la Adryana,imi amintesc ce foc am luat.Cred ca atunci am tinut calculator deschis doar ca sa ii dau Ddos ei in hub si radio,ma razbunam pe ea ca a avut tupeul sa ii spuna lui"vrei sa emiti aici?".Gresisem,acum vad asta,dar cum toti suntem invidiosi,am avut si eu partea mea de egosim atunci.El a facut'o din razbunare ca nu l'am intrebat de vrea sa emita,ea din alte motive stiute de multi,iar eu din egoism.Au trecut si astea,si acum pot spune ca am o nadejde in el,este un moderator placut,priceput si de incredere,sper sa rezolve probleme sale si sa revina.Cand imi aduc aminte ca bagam manele si muzica populara si ca era mereu chef pe main,zambesc.M'am inrait,si nu stiu daca este bine sau nu,momentan pentru mine a fost mai bine asa,nu mai plang de fiecare data cand cinevama injura sau cand cineva imi spune "tampito",dar parca am devenit prea rea,uneori prea exigenta,uit ca si eu la randul meu am fost ca ei,la inceput.Acum la radio sunt cativa moderatori in care am baza,sunt unii pe care nu am apucat sa ii cunosc indeajuns incat sa vad ,daca pot sa ma bazez sau nu pe ei,dar pot sa dorm linistita ,fara sa ma gandesc'aoleu,oare radio merge?e cineva in emisie?oare nu zice pe post obscenitati?"Cand emite Zuzi,stiu ca totul este bine,nu stau cu grija,sau cand emite CCP,cu toate ca si ele la inceput...;pfffffffffff,nu cred ca scoteau 10 cuvinte in emisie:))) Sa mai si spuna ceva amuzant pe post?a,,,nu.......cred ca se uitau la microfon si ziceau"mrrr ,te musc":))



La multi ani LoveSong !

.Stiu ca Shadow nu va vorbi la microfon,odata a facut'o si atunci a fost singura exceptie,dar am baza mare in el,oricand,la oirce ora,daca ii spun'intra pe radio",nu zice niciodata nu pot.Acum zi de zi apar noi moderatori care doresc sa emita la postul asta,nici nu am realizat ca deja suntem 10 insi care emitem pe post:)) Acum si daca vine un moderator experimentat,cu ani de emisie in "carca',si spune"ai o ora libera de emisie?" ,cred ca as refuza.Imi e greu sa spun unui alt coleg"de maine nu mai emiti ca a venit altul mai bun sau mai experimentat",toti am posrnit de la 0,unii nici macar un SAM sau idee cu ce se emite nu am avut.Dar multumesc Cerului,ca am ajuns o mica familie,si prieteni,care uneori au mici discutii(ca in orice familie zic eu,caractere diferite,personalitati diferite),dar ne acceptam intre noi.Ce regret este faptul ca Alex's nu mai e in"familia" noastra,dar il inteleg si stiu de ce a preferat asa...poate cu timpul.....sau poate nu :) Cam asta este acest post,o mica,mare familie,sper sa reusim sa fim la fel ca pana acum,poate in timp voi capata incredere in toti si nu voi mai inregistra emisiile sa vad cum s'au descurcat cand eu nu sunt acasa sa ii aud:)).Aseara chiar am avut un moment in care nu stiam ce decizie sa iau in legatura cu unul din colegi...faptul ca el s'a suparat pentru niste ..comentarii pot zice,la adresa fiecaruia dintre noi,si s'a simtit pe alaturi...dar am luat decizia corecta,va ramane la acest post,iar ce m'a convins a fost o fraza micuta.."eram la o bere si ma gandeam ce anume sa emit in seara asta,sa incerc un remember anii 80-90".Pentru simplu fapt ca in timpul liber,pe care il avem fiecare,el se gandes la emisia lui la acest post si o ia in serios,chiar daca este un radio non profit,deci nici noi moderi nu avem nici un castig material dupa urma emisiilor,m'a facut sa decid ca el ramane la acest post.Merita,este bun moder,baga muzica buna,mai are de lucrat la voce,in rest...isi da interesul,asta este ceea ce conteaza pentru noi....Si gata,cam atat si cu ziua de azi ,ziua LoveSong ,poate merg la munca,daca ma lasa durerea asta tampita de masea si ureche,de nu,liber!!Sa ma dea afara de vrea,si asa ma rog sa imi dea si mie concediu macar 3 zile!!Aici am fost rea:)) La cati mai multi ani LoveSong si cat mai mare audienta!



LoveSong!

 

Youtube Radio LoveSong

Aleleiiiiiiiiiiiii..............

Nu stiu cine l'a facut, nu stiu cine l'a crescut, asta nu ca a crescut el prea mult, nu stiu de ce Afrodita l'a adoptat, dar stiu, frate, ca trage cu sagetile alea, nu degeaba le poarta in tolba dupa el. Inca in viata asta, nu m'a impuscat nimeni, nu m'a cutitat nimeni, nici accidente majore,  nu am patit inca. M'am mai taiat, ce e drept, m'am mai taiat prin bucatarie, curatand legume, m'am mai stropit cu ulei incins, am mai cazut la handbal, la fotbal prin curtea scolii cand eram o ciutanca, la suflet. Cunosc ce e durerea, asa ca am simtit'o, pe bune, am simtit cum ma sageteaza micutul ala ce isi face veacul in spatele Afroditei.Dar nu asa, o tragere finuta si direct la tinta, ci ma ciuruia de-a dreptul nebunul ala mic. Zbang, am simtit o sageata in plin, undeva pe langa pantec. Am incercat sa fug, sa ma ascund dupa o usa ce imi statea in cale, dar sa te tii, alta sageata, undeva intre fiere si ficat. Eram deja aproape doborata si am incercat sa il privesc direct in ochii: o, tu Cupidon, de ce? Cazand in genunchi, cu privirea ridicata, ii vedeam ochii'i tristi si obositi, si apoi am simtit, am simtit'o in plin, direct in inima. Imaginile pe care le'am vazut, murind o viata si renascand in alta, au fost chipul lui, ranjind demonic a satisfactie… si apoi, zambetul lui.Bai, am un mare talent de a imi nega sentimentele atunci cand acestea ma napadesc. Bai, nu stiu, mi s'a format un asemenea mecanism de aparare cand o persoana de sex masculin devine insistent, incat am impresia ca as putea repeta “nu”, “nu” si iar “nu”, pana la formula de salut.A venit primavara cu ploaie, cu frig, cu vant, cu soare, cu ghiocei, cu vise, cu trandafiri, cu dorinte, oameni, munti, vai, stele, fumuri de iarba si cu mine, cu mine acolo, privindu'le, intelegand totul.Inteleg pe naiba,zici ca sunt o dobitoaca!!Nu mai stiu ce naiba sa inteleg,parca sunt in transa si dusa cu capul!!Am nervi.Pe mine.Multi.Grrr!!As vrea sa fiu altafel cateodata,sa spun verde in fata ceea ce simt.Dar nuuu,eu?cum sa fac eu asa ceva?nu vai.Las` ca berbeaca de mine,e mai bine sa fie asa,ce rost are sa fiu si eu pe treaba mea sa spun ce gandesc?Ehhh,mai spus si eu,la nervi ca in rest sunt tuta rau!!Oare se simte ca am nervi?A,sa nu cumva sa imi sar neamurile care imi provoaca nervi,si nu orice nervi,ci din aia la kilogram,cu tonajul!!Eu cand ma enervez,pai ma enervez!Nu ca un aristocrat, cu gramajul, ci dupa ce tin in mine cu zilele, dupa ce adun pciatura cu picatura din toxicitatea lumii, dupa ce astept sa vina momentul acela inconfundabil, momentul de unde nu mai vrei, nu mai poti, nu mai ai cum da inapoi.
love.com  Momentul acela in care iti dai drumul, momentul acela in care simti cu adevarat ca te acum poti sa spui exact ce gandesti!!Eu nu vorbesc tare,si nici nu pot sa vorbesc prea mult,dar cand ma apuca bazdacii(cred ca e corect scris) sa te tii!!!!"Da si tu mai incet radio ala sa pot sa invat"!!Asta da tupeu!Dupa ce ma trezeste de zici ca trece fanfara lui Peste Prajit prin camera,are marele,imensul,magnificul,mega super tupeu,sa imi spuna MIE,sa dau mai incet muzica!!Bai, eu cand ascult muzica, ascult muzica. Eu cand ascult muzica, ascult muzica asa cum vreau eu si ce vreau eu. Imi scot albumul de pe torrenti, nu'l platesc, da'i in ma'sa, eu nu platesc muzica,chiar daca am stiva de cd-uri cumparate,alea sunt alta mancare de macaroane. Si daca imi place o piesa anume, dau “q” si apoi iarasi “q”, si “q”, si “q”, si “q”, si “q”, si “q”… pana imi obosesc degetele, pana imi asurzesc urechile, pana cad de pe scaun. Sau daca imi place un album, il ascult pana innebunesc.Ca asa vreau eu,ca sunt indragostita,ca am chef sa ascult aceeasi piesa de nspee mii de ori ,ca sunt boxele mele,camera mea,si fac ce vreau si cand vreau ,nu ma conditioneaza pe mine nimeni!!Si mai ales,nu imi impune mie!!!Ca fac ca pepsi dupa ce il agiti!Sau ca o albina cand da de polen Bzzzzzzzzzz!Asa!Bai, deci eu, cand ma indragostesc, uit de ciclul luna'soare, uit de minute, uit de conditiile meteorologice, uit sa mananc,uit sa vorbesc.Asa ca nu ma ia pe mine nimeni ca de ce nu mergi la x sau y sa jucati remy,scrabble sau mai stiu eu ce.Am chef sa stau la PC,si aici stau!!E al meu,fac ce vreau!Iooi ca acum pocnesc de nervi:)) Aud si eu o melodie care ma duce cu gandul hat departe ,dau si eu muzica la "blana" si hop top,"e enervanta melodia".Na,eu nu ascult  Salam Live si Guta fara Putza.Fiecare asculta ce ii tuna si cand ii tuna.Mie mi'a tunat pe melodia asta si o sa o ascult cat si cum am chef.Punct!!!E imediat 4 ceasul,si eu spumeg pe blog,chiar nici eu nu am toata tigla pe casa.Si ma mai mir ca dimineata cand ma trezesc zici ca am vazut un bizon cu mine in pat sau ca imi zambeste Dracula din oglinda. Gata,somn ,macar 2 ore.. 

O sumedenie de"de ce?" in mintea mea!!

De ce ne intrebam ? De ce asteptam mereu ceva ? De ce suntem mereu dezamagiti de ceva ? De ce in vis cand mai ai putin si ajungi unde vrei te trezesi ?De ce vreau ceva si nu stiu cum sa ajung acolo? De ce luna fuge dupa soare ?De ce e cerul albastru ?si nu mov ?  De ce trebuie sa simti ca se gandeste cineva la tine ? De ce cei care vor sa primeasca iubire nu sunt vazuti niciodata ? De ce exista lacrimi … sau fete triste ??  De ce nu exista drogati de prea multa dragoste ?De ce exista oameni care se drogheaza cu pastile si de nu exista cei care o fac prin dragoste? De ce cand iti place mult de o persoana incep bataile inimii mai puternice daca ii vezi surasul pe o fereastra de mess?De ce femeilor le e frica de un nou inceput ?De ce dupa o zi de vorbit cu cineva ai impresia ca il cunosti de o viata?De ce cand te gandesti la ceva cand te trezesti tot acolo e mintea ?De ce visul are numai lucruri pe care le visezi ?
Si am zis sa rasfoiesc o carte ce am cumparat'o recent.Nu am mai facut'o de multa vreme,si simteam nevoia."Ai grija ce iti doresti. Eu am simtit aceasta pe pielea mea. Dorintele sunt brutale si neiertatoare. iti ard limba de indata ce le-ai rostit si nu mai poti sa le retragi. "O carte care incepe asa n'are cum sa nu'ti capteze atentia.E ca si cum ai fi avertizat ca patrunzi intr'o lume fabuloasa, plina de mituri.

Un basm pentru adulti as putea spune.O lume in care granita dintre real si fantastic dispare.O fetita isi pune o dorinta.Mama ei moare intr'un accident de masina.(V'ati prins care fusese dorinta?).Acest lucru o va bantui 30 de ani de'acum incolo si o va transforma in ceea ce ea numeste Regina de gheata.

Ea devine obsedata de ideea de moarte.Din nou isi pune o dorinta si este lovita de fulger.Dar supravietuieste si ajunge sa'l cunoasca pe Lazarus Jones(un alt supravietuitor al fulgerului,care fusese mort timp de 40 de minutes si'apoi a revenit la viata.).Astfel femeia de gheata incepe o relatie cu barbatul de foc.Nu stiu de ce dar Lazarus e personajul meu preferat. O poveste despre iubire, pierdere,transformare si vindecare.Despre oameni care'si ascund adevarata natura.Fiecare om are o poveste care'i motiveaza comportamentul.Viata nu trebuie sa o percepem ca fiind alba sau neagra.De multe ori vedere ne este incetosata si judecam gresit lucrurile exact asa cum in Regina de gheata personajul principal se invinovateste pentru moartea mamei,crede ca nimeni nu o place.Invatam ca trebuie mai intai sa inveti sa te iubesti/accepti pe tine, ca sa poti sa le faci loc si altora in viata ta.Uneori e nevoie de un eveniment tragic care sa te trezeasca la realitate, sa produca o schimbare.Si ce este oare Regina de gheata daca nu o metafora a zidului de gheata,pe care fiecare dintre noi il construieste in jurul sau din cauza temerilor.Ne inchidem in noi, ne ascundem in intuneric,de teama ca odata ce vom dezvalui adevarata noastra fata vom spulbera vraja si nu vom fi acceptati.Ne simtim vinovati si nedemni de fericire asa sa ne ascundem de ea.

Gata,time for work :)

O sumedenie de"de ce?" in mintea mea!!

De ce ne intrebam ? De ce asteptam mereu ceva ? De ce suntem mereu dezamagiti de ceva ? De ce in vis cand mai ai putin si ajungi unde vrei te trezesi ?De ce vreau ceva si nu stiu cum sa ajung acolo? De ce luna fuge dupa soare ?De ce e cerul albastru ?si nu mov ?  De ce trebuie sa simti ca se gandeste cineva la tine ? De ce cei care vor sa primeasca iubire nu sunt vazuti niciodata ? De ce exista lacrimi … sau fete triste ??  De ce nu exista drogati de prea multa dragoste ?De ce exista oameni care se drogheaza cu pastile si de nu exista cei care o fac prin dragoste? De ce cand iti place mult de o persoana incep bataile inimii mai puternice daca ii vezi surasul pe o fereastra de mess?De ce femeilor le e frica de un nou inceput ?De ce dupa o zi de vorbit cu cineva ai impresia ca il cunosti de o viata?De ce cand te gandesti la ceva cand te trezesti tot acolo e mintea ?De ce visul are numai lucruri pe care le visezi ?
Si am zis sa rasfoiesc o carte ce am cumparat'o recent.Nu am mai facut'o de multa vreme,si simteam nevoia."Ai grija ce iti doresti. Eu am simtit aceasta pe pielea mea. Dorintele sunt brutale si neiertatoare. iti ard limba de indata ce le-ai rostit si nu mai poti sa le retragi. "O carte care incepe asa n'are cum sa nu'ti capteze atentia.E ca si cum ai fi avertizat ca patrunzi intr'o lume fabuloasa, plina de mituri.

Un basm pentru adulti as putea spune.O lume in care granita dintre real si fantastic dispare.O fetita isi pune o dorinta.Mama ei moare intr'un accident de masina.(V'ati prins care fusese dorinta?).Acest lucru o va bantui 30 de ani de'acum incolo si o va transforma in ceea ce ea numeste Regina de gheata.

Ea devine obsedata de ideea de moarte.Din nou isi pune o dorinta si este lovita de fulger.Dar supravietuieste si ajunge sa'l cunoasca pe Lazarus Jones(un alt supravietuitor al fulgerului,care fusese mort timp de 40 de minutes si'apoi a revenit la viata.).Astfel femeia de gheata incepe o relatie cu barbatul de foc.Nu stiu de ce dar Lazarus e personajul meu preferat. O poveste despre iubire, pierdere,transformare si vindecare.Despre oameni care'si ascund adevarata natura.Fiecare om are o poveste care'i motiveaza comportamentul.Viata nu trebuie sa o percepem ca fiind alba sau neagra.De multe ori vedere ne este incetosata si judecam gresit lucrurile exact asa cum in Regina de gheata personajul principal se invinovateste pentru moartea mamei,crede ca nimeni nu o place.Invatam ca trebuie mai intai sa inveti sa te iubesti/accepti pe tine, ca sa poti sa le faci loc si altora in viata ta.Uneori e nevoie de un eveniment tragic care sa te trezeasca la realitate, sa produca o schimbare.Si ce este oare Regina de gheata daca nu o metafora a zidului de gheata,pe care fiecare dintre noi il construieste in jurul sau din cauza temerilor.Ne inchidem in noi, ne ascundem in intuneric,de teama ca odata ce vom dezvalui adevarata noastra fata vom spulbera vraja si nu vom fi acceptati.Ne simtim vinovati si nedemni de fericire asa sa ne ascundem de ea.