Ganduri catre tine

Am declarat razboi total vagaboandelor mele ganduri. 
Intr-o dimineata pe cand mai era incă noapte, 
m-am trezit goala, stoarsa, epuizata de durere,
vlaguita de zambet: gandurile mele o luasera la sanatoasa, 
ma parasisera ticaloasele atunci cand aveam mai multa nevoie sa simt. 
Ingrijorata, am inceput sa le caut prin casa
dupa toate lucrurile care-mi fusesera dragi, chiar si sub perna, 
acolo unde le lasam in siguranta in fiecare noapte. 
Le-am cautat si printre cuvintele salvate intru-n folder de la tine, 
dar acestea erau goale si fara sens. 
Cred ca intrasem intr-o stare de hibernare 
caci inima incepuse sa-mi bata tot mai rar, 
zambetu-mi inghetase pe buzele crapate 
iar lacrima se intarise undeva in coltul ochiului. 
Au aparut zgribulite la geam, intr-un ajun resemnat de seara, 
dar nu singure, ci insotite de gandurile tale. 
Le-am incalzit la gura sobei, le-am desmierdat, 
iar ele mi-au promis ca nu ma vor mai parasi niciodata.