Si cum deunazi am avut o reactie asemenatoare titlului,ma risc sa scriu cate ceva despre expresia"sa ramanem prieteni"Mai aiurea ca azi imi spune o buna colega,prietena,ca s-a certat cu iubitul si i-a bagat marea pastila cu"ramanem prieteni".Sa scriu ceva sentimental, tragicomic, un fel de strutocamila, in care nici eu nu ma pot hotari ce vreau zic si nici dumneavoastra ce sa-ntelegeti.C-asa-s femeile: greu de-nteles.Intrucat situatiile din viata mea, a celor apropiati si-ndepartati (nu doar de distanta internetului, ci si de alte distante) se confrunta cu minunata expresie a prieteniei dupa o relatie de amor(sau prietenie), ma gandeam ca nici n-ar exista solutie mai buna pentru subiectul ce astepta sa-l iau la puricat.
Cine n-a spus-o niciodata, sa plece de la calculator, ca n-o sa priceapa o iota. Decat dacă a auzit-o. Bun, deci pleaca cine nu s-a intalnit deloc cu prietenia ramasa la final de relatie cand nu mai ai habar ce sa indrugi si nici macar textul cu „vorbim maine” nu se mai potriveste.De fapt „ramanem prieteni” e mult mai rau si decat „Nenorocito!” E mai grav decat „vaca, scorpie” si orice alte atribute grosolane v-or mai fi traversat vocabularul. Fiindca atunci cand faci spume si scoti fum, e rost ca iti mai pasa.Cand vrei sa „ramai prieteni” e ca atunci cand dai ignore pe mess si nefericitul de la celalalt capat al hartuirii habar n-are ca tasteaza peretilor albi de pe yahoo.Cand spui ca prietenia a luat locul iubirii inseamna ca ranile s-au vindecat si supararile au expirat. Ca si astea vin cu termen de valabilitate. De la o vreme, te lasa rece. Orice incercare, cerere de iertare sau de sotie.Tineti minte despre suparari – a se consuma de preferinta inainte de vindecarea ranii celuilalt.Daca ratezi momentul, nici o grenada din lume, nici bomba atomica nu mai are efect. Cicatricile sufletesti se inchid perfect, insa nu mai dor niciodata. Iar de suparat nu mai poate fi vorba. Ca de asta-s cicatrici. Ca sa ierti, dar nu sa uiti.Cealalta porcarie cu expresia asta e cand o zici fara s-o crezi. Fara s-o speri, fara s-o nimic, orice, ceva. E cand o spui crezand ca-ti mai salveaza vreo urma de mandrie, demnitate şi orgoliu. Un pachet pe care-l sacrifici tocmai in momentul in care n-ai curajul sa recunosti ceea ce simti. Intotdeauna am crezut asa: adevaratii eroi sunt cei care spun ceea ce simt, nu cei care rad de astia. Iar de curand mi s-a confirmat de propria mea gura. Care n-a rostit cuvinte in care sa nu creada, dar le-a tacut cu stoicism de pedepsit. Ulterior, s-a intamplat cu varf si indesat – pedeapsa, la propriu.Una peste alta, nu stiu dumneavoastra ce ati inteles, eu va spun un singur lucru: sa ramanem prieteni e lucru mare atunci cand suntem frati.In orice alt caz, sensul expresiei lasa ceva tristete dupa el. In cel putin unul din sufletele celor implicati. Vreodata.Deci draga mea,ca stiu cum imi rasfoiesti blogul,ia aminte,ca atunci cand el iti spune "sa ramanem prieteni",e mai clar decat cristalul,adica nu mai incercasa o dregi,sa o salvezi,inseamna ca ori poate tu esti prea naiva si crezi ca esti femeia fatala dupa care el va lacrima o suta de ani,sau...el se crede un macho man cu doua perechi de organe.Si aropos,nu m-ai prins in ziua buna de a da sfaturi lacrimogene si pline de romantism:)) Scuze nu cer,oricum asa gandesc,si uite cum am stat pana la ora asta dupa 3 ore de somn sa scriu baliverne pe aici stiind ca tu vei citi si azi imi vei rosti cuvinte magice gen"iertarea e cel mai minunat lucru"AMIN!
luni, 27 decembrie 2010
Pentru Lori
Romania,te iubesc!
Mi-am imbogatit cultura literara cu o carte lansata recent(cam acum un an cred), "o carte feminina, scrisa de o femeie cu gandul la alte femei". Oare ne motiveaza ceva cand citim descrierea asta? Pe mine cu siguranta nu!
Loredana (Groza), cea care vrea sa devina clona Madonnei, a publicat volumul "Sexting", in care descrie experientele ei de viata, articole publicate in diverse reviste feminine, predominand ca teme viata mondena, sexul, moda, barbatii. Cu alte cuvinte, exact ceea ce se vinde in ziua de azi, kitschuri, creandu-se impresia ca lumea contemporana este inclinata mai tot timpul spre sex si mondenitati. Ceea ce ma bulverseaza pe mine este insusi titlul cartii. Sexting inseamna din punctul de vedere al autoarei sex+texting, un nou "trend", un cuvant nou demn de inclus in DEX. Neuronul meu se rasuceste sa inteleaga cat mai bine totusi ce inseamna. Loredana afirma ca "sextingul va fi din ce in ce mai folosit si cunoscut, pentru sa suplineste dragostea la distanta". Adica sextingul s-a descoperit dupa nopti lungi de chat pe Y!Messenger?
Cartea se gaseste in librarii la pretul de 35 lei. Apropo de aspectul asta, ma intreb cum de este posibil ca niste carti scrise de autori grei (spre exemplu Eminescu) sa fie la reduceri, iar Sextingul sa aiba o importanta mult mai mare decat ceea ce s-a scris vreodata?
Nu inteleg de ce artistii hiper, megacunoscuti din Romania isi descopera treptat alte pasiuni? Eu cred ca este un curent dezvoltat in tara noastra. Daca cineva se axeaza pe muzica comerciala, peste 2 ani este posibil sa-l vedem intr-o telenovela romaneasca si eventual in urma unei "cariere de succes" sa publice o carte. E un lucru amuzant si iritant peste masura, in acelasi timp. Toate valorile sunt aruncate la cos, in favoarea unor [nu stiu ce cuvant sa aleg] va las pe voi sa va ganditi
`Neata
Mda,am dat intamplator peste o reclama,si ca sa nu imi pierd gandurile,am zis sa o pun aici,nu de alta,dar se pare ca mai nou,daca spun adevarul ca nu reusesc sa retin ceea ce vorbesc cand ma trezesc,deranjeaza.Asta este una din marile mele probleme,cand ma trezesc sunt foarte,farte,foarte de multe ori,foarte,chiauna.Nu realizesc daca este zi sau noapte,cu greu dezlusesc ceasul si cu atat mai putin reusesc sa retin ce vorbesc.In schimb daca cineva ma intreaba ceva,orice,risc sa spun exact ceea ce cred,ba mai mult,folosesc un limbaj adecvat gandurilor.Un exemplu:acum vreo 2 saptamani m-a intrebat Cristi daca sunt suparata ca mi-a pierdut un cd cu ceva important.Chiar daca nu am vrut sa ii arat cat de suparata eram(mai ca imi venea sa il dau de-a dura de pe o stanca),pe moment i-am spus ca nu e nimic,dar cand m-a intrebat imediat ce m-am trezit,i-am raspuns tare senin ca"esti un animal paros si ala era cd-ul meu si ti-ai pus tu caltabosii pe el si l-ai dat unui ratat ce l-a pierdut".Binenteles ca habar nu am ce i-am zis,stiu ca am vorbit cu el ceva,am in minte vocea lui si a mea,dar despre ce am vorbit....pauza...vid,gol,empty.
Cred ca imi trebuie si mie un astfel e ceas ca cel din clip,poate reusesc sa ma trezesc dimineata mai vesela si sa nu"impung" lumea pe drum cand de abia ma trezesc.Zau ca i-as lua pe toti gramada,i-as pune intr-un sac si le-as da drumul pe Dunare in jos :))
Masca zilnica
Love"Nu sunt fericita,nu ma simt implinita emotional,deoarece nu am destui bani sa-mi permit macar un concediu pe an mai ca lumea,nici un sot pe care sa ma pot baza,nici un copil de care sa ma simt mandra,si nici un job care sa-mi ofere certitudinea ca in urmatorii 5 ani nu voi fi data afara...etc,si in asemenea situatii...celor cu care interactionez,care nu cunosc realitatea mea.Uite asa,am ajuns la concluzia ca...nimic nu-i cum pare a fi.Ne dorim sa fim ca alte persoane,sa avem ce au ele,sa fim in locul lor,doar pentru ca ne rezumam la aparenta...! Cand de fapt,daca Cel de Sus ne-ar indeplini dorinta,sa ne puna in locul celor pe care-i invidiem,sau sa ne de-a viata lor s-o traim...am constata ca,"am dat vrabia din mana pe cea din gard" si ne-am trezi fara nimic.Cand spunem ...."Vai ce mi-as dori sa fiu in locul lui cutare,sau ca...x,y...ar fi bine sa ne gandim de doua ori,deoarece e posibil sa ne dorim necazurile si nefericirea cuiva.Si persoana de mai sus,isi doreste sa aibe ce au altele femei,care cine stie...simuleaza la fel de bine sau chiar mai bine ca ea ....FERICIREA.Nu pretuim ce avem,si constatam abia dupa ce am pierdut...ce valoare a avut!
Love
vineri, 17 decembrie 2010
Ganduri catre tine
Am declarat razboi total vagaboandelor mele ganduri.
Intr-o dimineata pe cand mai era incă noapte,
m-am trezit goala, stoarsa, epuizata de durere,
vlaguita de zambet: gandurile mele o luasera la sanatoasa,
ma parasisera ticaloasele atunci cand aveam mai multa nevoie sa simt.
Ingrijorata, am inceput sa le caut prin casa
dupa toate lucrurile care-mi fusesera dragi, chiar si sub perna,
acolo unde le lasam in siguranta in fiecare noapte.
Le-am cautat si printre cuvintele salvate intru-n folder de la tine,
dar acestea erau goale si fara sens.
Cred ca intrasem intr-o stare de hibernare
caci inima incepuse sa-mi bata tot mai rar,
zambetu-mi inghetase pe buzele crapate
iar lacrima se intarise undeva in coltul ochiului.
Au aparut zgribulite la geam, intr-un ajun resemnat de seara,
dar nu singure, ci insotite de gandurile tale.
Le-am incalzit la gura sobei, le-am desmierdat,
iar ele mi-au promis ca nu ma vor mai parasi niciodata.
marți, 7 decembrie 2010
Poveste de Craciun!
Trosc!Mai se aude din cand in cand cate un lemn cum sfaraie si cade in soba.
Fulgii de zapada se adapostesc printre crengile pomilor si asculta cum vantul le vorbeste despre tari indepartate,
unde spiridusii si renii se prgatesc pentru venirea Mosului.
-Vreau si eu sa ascult cum vantul spune povesti,spune Viorel cu ochii plini de curiozitate
-Haide sa iesim pe prispa casei,ii raspunde Miorica plina de neastampar.
Ghetutele asteapta sa fie incaltate,uscate si calde,primitoare pentru piciorusele lor iuti.
Soarele abia mijindu-se de dupa norii cenusii,le zambeste imbietor.Din cand in cand,le mangaie obrajii trandafirii.
-Dar eu nu aud povestile,sigur vantul nu vorbeste.
-Pai bunica a spus ca in fiecare an,inainte de venirea Craciunului,vantul spune povestea lui Mos Craciun.Viorele,
eu cred ca bunica a zis asa ca sa nu mai mancam coca de la cozonac si ne-a trimis afara!
-Hai sa ne bulgarim sau sa facem un om de zapada,Miorico.
Cei doi copii se apucara sa stranga zapada intr-un bulgare,il rostogolesc sa se faca mai mare,ca sa faca omul de zapada.
Dintr-o data se aude o voce grava spunand:
-Stiati ca in noapte de Craciun glasurile voastre se aud pana in Laponia?
Miorica si Viorel se uita unul spre altul mirati,dupa care se uita in toata ograda si spre poarta.
-Cine a vorbit?intreaba Miorica
-Sunt vantul,nu ma vedeti,dar puteti sa ma auziti si sa ma simtiti.Sunt langa voi si sunt pretutindeni.Eu strabat vazduhurile
si aduc norii de ploaie sau de zapada.
-Dar nenea vantule,exista Mos Craciun?Ca nu l-am vazut niciodata,intreaba fastacita si curioasa Miorica.
-Desigur ca exista!Tocmai acum am venit din Laponia,si trimit pe aripile mele,dorintele copiilor de Craciun,Mosului.
-Eu nu cred ca exista Mos Craciun!,zise Viorel cu buza de sus tremurand a scepticism.
-Bine dragilor,hai ca va spun eu cum pregatesc elfii ,doamna Craciunita si ceilalti spiridusi cadourile Mosului.
Elfii sunt niste fiinte micute,putin mai mici ca voi,au ochii mari si urechiusele lor sunt ascutite.
Odata demult,ei au luat pulberea de stele,si s-au jucat aruncand pe cer din punguta lor,cate un pumn de pulbere de stele
De aceea,pe cer,cand cineva isi pune o dorinta,se vede cum stelutele lumineaza mai tare,ele fiind imbracate in pulbere
de stele.Ei au unelte magice cu care fauresc jucariile dorite de voi.Pe ei ii ajuta spiridusii,care tot anul,vegheaza
copiii,zi de zi,ora de ora si isi noteaz intr-o carte uriasa faptele bune si faptele rele pe care le fac acestia.
La finalul anului,el se uita in carte si vede cine a fost cuminte si cine nu,si pentru cei cuminti ajuta elfii sa faca
jucaria dorita.Este o sarcina grea pentru spiridusi si uneori sunt nevoiti sa ia decizii care nu sunt pe placul copiilor,
iar acestia nu inteleg de ce nu au primit ce si-au dorit.
Love
Unul din spiridusi,Bushy,este foarte respectat de clanul spiridusilor.El este mecanicul si inventatorul masinutelor,iar
Sugarplum este ajutorul Craciunitei la bucatarie,fiind cel mai bun cofetar.
Pepper este spiridusul ce pastreaza secretele ce le detin copiii,iar Wunorse are grija de reni.Cat e iarna de lunga si de grea,
si cand zapada este cat zidul,Wunorse hraneste renii,le pastreaza grajdiul cald si curat.Nici un ren nu s-a plans vreodata
ca i-ar lipsi ceva.Cand renii pleaca iarna prin toata lumea,ei trebuie sa fie bine hraniti,curati si antrenati.
Drumul este greu si uneori anevoios,dar sania lor are talpile bine lustruite si aluneca usor prin omatul pufos.
Se spune ca renii ating viteza mai mare decat..luminile pomului de craciun.Cel mai cunoscut ren al Mosului,este Rudolph.
Ce il face atat de deosebit pe renul Rudolph?Pai dragii mei copii,se stie ca Rudolph are nasul rosu ,iar cand vine de
Craciu cu Mosul,nasul sau lumineaza drumul celorlalti reni.Rudolph are un suflet mare,si bun,si nu se da indarat de la
nici o treaba,este harnic si ajuta si pe ceilalti frati ai sai.Odata Mosul a intarziat pe la casele copiilor,se facuse'
intuneric si tare mult ar fi vrut sa nu dezamageasca pe micutii copilasi,lasand pe alta zi cadourile lor.
Atunci el a zarit in intuneric o luminita,si cand se apropia a vazut ca luminita venea de la nasul unui ren.
Mosul l-a rugat pe rudolph,ca despre el este vorba,sa ii lumineze calea pentru a ajunge cu darurile la toti copiii.
Rudolph a acceptat si Mosul l-a asezat in fata saniei si lumina calea celorlati reni.De atunci,in fiecare an,Mosul il prinde la sanie
pe Rudolph si pleaca spre casele copiilor.
Love!
Ehh,dragilor,eu acum ma retrag ca am de transmis dorintele altor copilasi,ca in aceasta noapte,Mosul inhama renii
si porneste in jurul lumii sa aduca daruri tuturor.Ma veti mai auzi,si cred ca acum aveti al ce sa va ganditi.
-Gata,a plecat nena vantul?intreba Miorica.
-Da,si mie mi-au inghetat picioarele,hai sa intram in casa,zis Viorel.
Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a micutului sat acoperit de zapada.Casele raspandite pe dealuri,
purtand cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi,
ca intr-un basm povestit la gura sobei. Fumul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cu
parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Este timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri,
care sclipesc in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite, in jurul bradului, cu toti cei dragi,
al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si portocalelor impartite
cu darnicie… Dar, mai ales, e timpul colindelor. Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de strada.
Miorica casca prelung,si se cuibareste in poala bunicii.Viorel trage de pleoape,decis sa astepte sa il vada pe Mosul.
Adorme si el,cu capul pe umarul bunicii,care zambeste usor in coltul buzelor,obrazul incretindu-se usor de la brazdele
lasate de surasurile cu care i-a mangaiat atatia ani pe ceilalti.
Cand bunica ia cei doi prichindei sa ii puna in patul moale si cld,Viorel se trezeste si se uita uimit sub brad.
-Nu a venit Mosul inca,buni?
-Inca nu dragul meu,o sa vina el putin mai tarziu.
-Dar bunicul inca nu s-a intors?De ce pleaca mereu in seara de Craciun bunico?
Bunica il privi sever, peste ochelari.
- Ei, are si el treburile lui, de oameni mari. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala.
- E la serviciu?
Bunica tusi de cateva ori, incurcata.
- Mda, e la serviciu.
- Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu?
- Ei, rase bunica. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm minunat, despre Craiasa Zapezilor si
despre Mos Craciun. Viorel, oricat era el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand,
leganat de glasul cald al bunicii, adormi. Buna puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub barbie,
stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.
Viorel se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte.
Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada,
in intunericul de afara, de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica, desi in curte putea sa fie un hot,
un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur, ce-i fu dat sa vada?
intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie aurie, stralucitoare, incarcata de saci si
saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci.
Tropotind usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii asteptau linistiti,
in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Pai, bine, dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun!
incet-incet, sa nu il auda Mosul, Viorel deschise usa si se strecura pe hol.
Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in camera din fata,unde era bradul,se auzea un fosnet slab
Tocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana.
Desi acesta nu putea sa-l vada, Viorel ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier, baietelul zari chipul Mosului,
luminat de razele argintii care veneau de afara.
Parca semana cu bunicul,Mos Craciun!!ii recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa.
Desi ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul?
Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Viorel si incepura sa sforaie, nelinistiti.
Auzindu-i, Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- Viorel, ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile!
Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit, mereu si mereu:
"A venit Mos Craciun!!".Si o trezii repede si pe Miorica sa il vada si ea pe Mos Craciun.
Miorica,cand il vazu pe Mosu`,isi lua avant si se arunca in bratele Mosului.
-Mosule,existi!De ce nu vrei ca toti copiii sa te vada?il intreba cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului
- Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse Mosul, razand.
- Fugi acum inapoi in pat, rosti batranul. Eu am multa treaba si am intarziat deja.
- Mosule, te rog, ia-ne cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai, te rog!
Mosul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul?
- Hai,Mosule, te rog! se smiorcai Viorel. Zau, n-o sa spunem la nimeni. Si apoi, pot sa te ajut.
Dumneata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
Batranul statu putin pe ganduri, apoi spuse:
- Bine, mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu v-a indeplinit si aceasta dorinta. Suiti repede in sanie, ca avem drum lung de facut.
Love!
Bunicul si nepotii se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii.
Curand,copiii simtira cum saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si casele, care se faceau
din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- Uite bunicule, zburam! strigara, entuziasmati copiii.
Batranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele.
Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin,
o melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare, dar zborul lor era atat de lin,
incat copiilor l-i se parea ca stau pe loc.
Nu peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea,
care-i invalui in lumina ei ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric, poleite de luna.
Copiii nu mai vazusera niciodata ceva atat de frumos. Nu isi puteau lua ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor.
Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
Desi incantati de tot ceea ce vedeau, la un moment dat, copiii incepura sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepura sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. Mosul zambi.
- Ce e, dragii mosului?Va viziteaza cumva varul meu bun, Mos Ene?
in loc de raspuns, copiii cascara prelung.
- Nu-i nimic, spuse batranul. Nu mai avem mult de colindat. Aproape ca am terminat toate cadourile. Ai sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice “peste”!
Dar copiii nu il mai auzeau. Leganati usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal,
copiii adormisera deja, ghemuiti sub o gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,
fusesera daruri. Batranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului
Cand se trezi pentru a doua oara, Viorel auzi, de undeva, de foarte aproape, glasul bunicului.
- Sculati-va, somnorosilor! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu sunteti curiosi sa vedeti ce v-a adus Mos Craciun?
Frecandu-se la ochi, copiii se ridicara in capul oaselor si isi dadura seama ca se aflau acasa, in patucul lor cald, cu asternuturi fosnitoare.
Cum, ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunica avusese timp sa faca cacaoa cu lapte cald si miere,pusese mancarea la incalzit si bunicul aprinsese focul ce mocnea.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, Miorica ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz.
-Stii ceva bunicule?L-am vazut pe Mos Craciun,iar eu si Viorel am fost cu sania lui trasa de reni sa impartim cadouri tuturor copiilor.
Bunicul o privi mirat.
- Ce Mos Craciun,copila? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit?
-Da bunicule,asa a fost,intarii spusele Mioricai si Viorel.Am mers cu sania Mosului peste munti si vai,peste sate si peste casele impodobite de sarbatoare.
Dar am adormit si nu am putut sa ne luam ramas bun de la Mosul.
-Lasati dragii bunicului,Mosul stie ca plimbarea voastra pe pulbere de stele si aripi de vant,v-a placut,si poate la anul o sa mai mergeti sa ajutati pe Mos Craciun.
Hai sa vedem ce cadouri ati primit voi de la Mosul.
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
Batranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui Miorica:
- Acum stiti ca exista Mos Craciun!
Love
Aceasta poveste este scrisa pentru copilul din noi.Le trimit si eu pe aripi de vant bunicilor mei,Octavia si Vasile,multumirile mele,ca m-au crescut frumos,ca mi-au daruit cel mai de pret lucru,inima lor,si mamei mele,ii trimit pe pulbere de stele toata dragostea mea.Fara ei,eu nu as fi ce sunt azi,nu m-as putea bucura pentru lucrurile mici,poate neinsemnate pentru multi dintre noi,dar nepretuite pentru mine.Ei mi-au aratat ce este iubirea neconditionata,ei mi-au indrumat pasii in primii ani din viata si continua si acum,de acolo de sus dintre miile de stele ce vegheaza asupra mea.In ochii mei se vor vedea an de an luminitele ce licare din bradul de Craciun,in sufletul meu se va simti dragostea cu care m-au induiosat cand eram trista,si in zambetul meu se va regasi mereu,tandretea cu care m-au inconjurat.Multumesc ca ati existat pe Pamant pentru mine si existati in Ceruri pentru a-mi indruma pasii.Si as mai vrea sa dedica aceasta poveste tatalui meu,Viorel Adrian,caruia ii multumesc pentru imbarbatarea cu care m-a inzestrat,fara el nu eram fiinta pe care multi o considera imuna la jigniri si care poate sa dea o replica acida cand este cazul.Si nu in cele din urma,ii multumesc unchiului meu,Silviu,care mi-a spus candva"esti lumina ochilor mei",si care nu odata,mi-a fost ca un tata,si care an de an,pritr-o poezie,imi aminteste ca am ramas si acum,lumina din ochii sai.In fata lor,ma inclin cu respect si doresc ca orice copil din lumea asta,sa aiba parte de parinti,bunici si unchi precum cei de sus enumerati,sa se poata bucura de venirea Craciunului,cum ma bucur eu.
Poveste de Craciun!
Trosc!Mai se aude din cand in cand cate un lemn cum sfaraie si cade in soba.
Fulgii de zapada se adapostesc printre crengile pomilor si asculta cum vantul le vorbeste despre tari indepartate,
unde spiridusii si renii se prgatesc pentru venirea Mosului.
-Vreau si eu sa ascult cum vantul spune povesti,spune Viorel cu ochii plini de curiozitate
-Haide sa iesim pe prispa casei,ii raspunde Miorica plina de neastampar.
Ghetutele asteapta sa fie incaltate,uscate si calde,primitoare pentru piciorusele lor iuti.
Soarele abia mijindu-se de dupa norii cenusii,le zambeste imbietor.Din cand in cand,le mangaie obrajii trandafirii.
-Dar eu nu aud povestile,sigur vantul nu vorbeste.
-Pai bunica a spus ca in fiecare an,inainte de venirea Craciunului,vantul spune povestea lui Mos Craciun.Viorele,
eu cred ca bunica a zis asa ca sa nu mai mancam coca de la cozonac si ne-a trimis afara!
-Hai sa ne bulgarim sau sa facem un om de zapada,Miorico.
Cei doi copii se apucara sa stranga zapada intr-un bulgare,il rostogolesc sa se faca mai mare,ca sa faca omul de zapada.
Dintr-o data se aude o voce grava spunand:
-Stiati ca in noapte de Craciun glasurile voastre se aud pana in Laponia?
Miorica si Viorel se uita unul spre altul mirati,dupa care se uita in toata ograda si spre poarta.
-Cine a vorbit?intreaba Miorica
-Sunt vantul,nu ma vedeti,dar puteti sa ma auziti si sa ma simtiti.Sunt langa voi si sunt pretutindeni.Eu strabat vazduhurile
si aduc norii de ploaie sau de zapada.
-Dar nenea vantule,exista Mos Craciun?Ca nu l-am vazut niciodata,intreaba fastacita si curioasa Miorica.
-Desigur ca exista!Tocmai acum am venit din Laponia,si trimit pe aripile mele,dorintele copiilor de Craciun,Mosului.
-Eu nu cred ca exista Mos Craciun!,zise Viorel cu buza de sus tremurand a scepticism.
-Bine dragilor,hai ca va spun eu cum pregatesc elfii ,doamna Craciunita si ceilalti spiridusi cadourile Mosului.
Elfii sunt niste fiinte micute,putin mai mici ca voi,au ochii mari si urechiusele lor sunt ascutite.
Odata demult,ei au luat pulberea de stele,si s-au jucat aruncand pe cer din punguta lor,cate un pumn de pulbere de stele
De aceea,pe cer,cand cineva isi pune o dorinta,se vede cum stelutele lumineaza mai tare,ele fiind imbracate in pulbere
de stele.Ei au unelte magice cu care fauresc jucariile dorite de voi.Pe ei ii ajuta spiridusii,care tot anul,vegheaza
copiii,zi de zi,ora de ora si isi noteaz intr-o carte uriasa faptele bune si faptele rele pe care le fac acestia.
La finalul anului,el se uita in carte si vede cine a fost cuminte si cine nu,si pentru cei cuminti ajuta elfii sa faca
jucaria dorita.Este o sarcina grea pentru spiridusi si uneori sunt nevoiti sa ia decizii care nu sunt pe placul copiilor,
iar acestia nu inteleg de ce nu au primit ce si-au dorit.
Love
Unul din spiridusi,Bushy,este foarte respectat de clanul spiridusilor.El este mecanicul si inventatorul masinutelor,iar
Sugarplum este ajutorul Craciunitei la bucatarie,fiind cel mai bun cofetar.
Pepper este spiridusul ce pastreaza secretele ce le detin copiii,iar Wunorse are grija de reni.Cat e iarna de lunga si de grea,
si cand zapada este cat zidul,Wunorse hraneste renii,le pastreaza grajdiul cald si curat.Nici un ren nu s-a plans vreodata
ca i-ar lipsi ceva.Cand renii pleaca iarna prin toata lumea,ei trebuie sa fie bine hraniti,curati si antrenati.
Drumul este greu si uneori anevoios,dar sania lor are talpile bine lustruite si aluneca usor prin omatul pufos.
Se spune ca renii ating viteza mai mare decat..luminile pomului de craciun.Cel mai cunoscut ren al Mosului,este Rudolph.
Ce il face atat de deosebit pe renul Rudolph?Pai dragii mei copii,se stie ca Rudolph are nasul rosu ,iar cand vine de
Craciu cu Mosul,nasul sau lumineaza drumul celorlalti reni.Rudolph are un suflet mare,si bun,si nu se da indarat de la
nici o treaba,este harnic si ajuta si pe ceilalti frati ai sai.Odata Mosul a intarziat pe la casele copiilor,se facuse'
intuneric si tare mult ar fi vrut sa nu dezamageasca pe micutii copilasi,lasand pe alta zi cadourile lor.
Atunci el a zarit in intuneric o luminita,si cand se apropia a vazut ca luminita venea de la nasul unui ren.
Mosul l-a rugat pe rudolph,ca despre el este vorba,sa ii lumineze calea pentru a ajunge cu darurile la toti copiii.
Rudolph a acceptat si Mosul l-a asezat in fata saniei si lumina calea celorlati reni.De atunci,in fiecare an,Mosul il prinde la sanie
pe Rudolph si pleaca spre casele copiilor.
Love!
Ehh,dragilor,eu acum ma retrag ca am de transmis dorintele altor copilasi,ca in aceasta noapte,Mosul inhama renii
si porneste in jurul lumii sa aduca daruri tuturor.Ma veti mai auzi,si cred ca acum aveti al ce sa va ganditi.
-Gata,a plecat nena vantul?intreba Miorica.
-Da,si mie mi-au inghetat picioarele,hai sa intram in casa,zis Viorel.
Seara s-a lasat, usoara, imbracand cu umbre minunea argintie a micutului sat acoperit de zapada.Casele raspandite pe dealuri,
purtand cusme de nea, par niste mosneguti atipiti. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume, peste care cad fulgi mari si pufosi,
ca intr-un basm povestit la gura sobei. Fumul se inalta, usor, din hornuri, iar in aerul rece pluteste un miros placut, de lemn ars, amestecat cu
parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa.
Este timpul bucuriei, al zambetelor luminoase, al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric, al florilor de gheata de pe geamuri,
care sclipesc in mii si mii de culori, al horei fulgilor de nea, al clipelor de veselie impartite, in jurul bradului, cu toti cei dragi,
al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite, al covrigilor, nucilor, merelor si portocalelor impartite
cu darnicie… Dar, mai ales, e timpul colindelor. Colinde se aud pretutindeni, in case, in curti, la porti, la fiecare colt de strada.
Miorica casca prelung,si se cuibareste in poala bunicii.Viorel trage de pleoape,decis sa astepte sa il vada pe Mosul.
Adorme si el,cu capul pe umarul bunicii,care zambeste usor in coltul buzelor,obrazul incretindu-se usor de la brazdele
lasate de surasurile cu care i-a mangaiat atatia ani pe ceilalti.
Cand bunica ia cei doi prichindei sa ii puna in patul moale si cld,Viorel se trezeste si se uita uimit sub brad.
-Nu a venit Mosul inca,buni?
-Inca nu dragul meu,o sa vina el putin mai tarziu.
-Dar bunicul inca nu s-a intors?De ce pleaca mereu in seara de Craciun bunico?
Bunica il privi sever, peste ochelari.
- Ei, are si el treburile lui, de oameni mari. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala.
- E la serviciu?
Bunica tusi de cateva ori, incurcata.
- Mda, e la serviciu.
- Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu?
- Ei, rase bunica. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede.
Si, impingandu-si ochelarii pe nas, incepu sa citeasca un basm minunat, despre Craiasa Zapezilor si
despre Mos Craciun. Viorel, oricat era el de suparat, fu prins in mrejele povestii si, in curand,
leganat de glasul cald al bunicii, adormi. Buna puse cartea pe noptiera, ii trase plapuma pana sub barbie,
stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei.
Viorel se trezi brusc in mijlocul noptii, din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte.
Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat, incercand sa vada,
in intunericul de afara, de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica, desi in curte putea sa fie un hot,
un balaur sau altceva infricosator. Dar, in loc de balaur, ce-i fu dat sa vada?
intr-un con de lumina, in mijlocul curtii, statea o sanie aurie, stralucitoare, incarcata de saci si
saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni, cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci.
Tropotind usurel din copitele lor delicate, care lasau urme argintii pe zapada, renii asteptau linistiti,
in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Pai, bine, dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun!
incet-incet, sa nu il auda Mosul, Mihaita deschise usa si se strecura pe hol.
Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Doar in camera din fata,unde era bradul,se auzea un fosnet slab
Tocmai voia sa intre in sufragerie, curios, cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana.
Desi acesta nu putea sa-l vada, Viorel ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier, baietelul zari chipul Mosului,
luminat de razele argintii care veneau de afara.
Parca semana cu bunicul,Mos Craciun!!ii recunoscu ochii blanzi si surazatori, mustatile rasucite si barba stufoasa.
Desi ar fi vrut sa il strige, baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul?
Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Viorel si incepura sa sforaie, nelinistiti.
Auzindu-i, Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.
- Viorel, ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile!
Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. isi repeta, fericit, mereu si mereu:
"A venit Mos Craciun!!".Si o trezii repede si pe Miorica sa il vada si ea pe Mos Craciun.
Miorica,cand il vazu pe Mosu`,isi lua avant si se arunca in bratele Mosului.
-Mosule,existi!De ce nu vrei ca toti copiii sa te vada?il intreba cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului
- Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse Mosul, razand.
- Fugi acum inapoi in pat, rosti batranul. Eu am multa treaba si am intarziat deja.
- Mosule, te rog, ia-ne cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai, te rog!
Mosul se incrunta, lasandu-l jos.
- Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul?
- Hai,Mosule, te rog! se smiorcai Viorel. Zau, n-o sa spunem la nimeni. Si apoi, pot sa te ajut.
Dumneata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile.
Batranul statu putin pe ganduri, apoi spuse:
- Bine, mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu v-a indeplinit si aceasta dorinta. Suiti repede in sanie, ca avem drum lung de facut.
Love!
Bunicul si nepotii se suira pe capra iar renii, ca la un semn, iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii.
Curand,copiii simtira cum saniuta se desprinde usor de la pamant, lasand undeva, acolo jos, strada si casele, care se faceau
din ce in ce mai mici, pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie.
- Uite bunicule, zburam! strigara, entuziasmati copiii.
Batranul rase, iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele.
Saniuta zbura ca vantul si ca gandul, iar, in jurul lor, fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele.
Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite, compunand, in clinchetul lor cristalin,
o melodie vesela. Dedesubt, marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare, dar zborul lor era atat de lin,
incat copiilor l-i se parea ca stau pe loc.
Nu peste mult timp, ninsoarea inceta si, deasupra saniei care zbura ca fulgerul, rasari o luna plina de toata frumusetea,
care-i invalui in lumina ei ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti, ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric, poleite de luna.
Copiii nu mai vazusera niciodata ceva atat de frumos. Nu isi puteau lua ochii de la crestele inzapezite, care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor.
Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric, peste paduri negre si dese, ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde.
Desi incantati de tot ceea ce vedeau, la un moment dat, copiii incepura sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepura sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. Mosul zambi.
- Ce e, dragii mosului?Va viziteaza cumva varul meu bun, Mos Ene?
in loc de raspuns, copiii cascara prelung.
- Nu-i nimic, spuse batranul. Nu mai avem mult de colindat. Aproape ca am terminat toate cadourile. Ai sa vezi, vom ajunge acasa cat ai zice “peste”!
Dar copiii nu il mai auzeau. Leganati usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal,
copiii adormisera deja, ghemuiti sub o gramada de saculete goale, in care, la inceputul fantasticei lor calatorii,
fusesera daruri. Batranul zambi din nou si isi indemna renii, obositi si ei, la drum, in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului
Cand se trezi pentru a doua oara, Viorel auzi, de undeva, de foarte aproape, glasul bunicului.
- Sculati-va, somnorosilor! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu sunteti curiosi sa vedeti ce v-a adus Mos Craciun?
Frecandu-se la ochi, copiii se ridicara in capul oaselor si isi dadura seama ca se aflau acasa, in patucul lor cald, cu asternuturi fosnitoare.
Cum, ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa, dar uite, bunica avusese timp sa faca cacaoa cu lapte cald si miere,pusese mancarea la incalzit si bunicul aprinsese focul ce mocnea.
Sarind din pat direct in brate la bunicul, Miorica ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz.
-Stii ceva bunicule?L-am vazut pe Mos Craciun,iar eu si Viorel am fost cu sania lui trasa de reni sa impartim cadouri tuturor copiilor.
Bunicul o privi mirat.
- Ce Mos Craciun,copila? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit?
-Da bunicule,asa a fost,intarii spusele Mioricai si Viorel.Am mers cu sania Mosului peste munti si vai,peste sate si peste casele impodobite de sarbatoare.
Dar am adormit si nu am putut sa ne luam ramas bun de la Mosul.
-Lasati dragii bunicului,Mosul stie ca plimbarea voastra pe pulbere de stele si aripi de vant,v-a placut,si poate la anul o sa mai mergeti sa ajutati pe Mos Craciun.
Hai sa vedem ce cadouri ati primit voi de la Mosul.
- Stii, alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata.
Batranul zambi si sopti, la randul sau, la urechea lui Miorica:
- Acum stiti ca exista Mos Craciun!
Love
Aceasta poveste este scrisa pentru copilul din noi.Le trimit si eu pe aripi de vant bunicilor mei,Octavia si Vasile,multumirile mele,ca m-au crescut frumos,ca mi-au daruit cel mai de pret lucru,inima lor,si mamei mele,ii trimit pe pulbere de stele toata dragostea mea.Fara ei,eu nu as fi ce sunt azi,nu m-as putea bucura pentru lucrurile mici,poate neinsemnate pentru multi dintre noi,dar nepretuite pentru mine.Ei mi-au aratat ce este iubirea neconditionata,ei mi-au indrumat pasii in primii ani din viata si continua si acum,de acolo de sus dintre miile de stele ce vegheaza asupra mea.In ochii mei se vor vedea an de an luminitele ce licare din bradul de Craciun,in sufletul meu se va simti dragostea cu care m-au induiosat cand eram trista,si in zambetul meu se va regasi mereu,tandretea cu care m-au inconjurat.Multumesc ca ati existat pe Pamant pentru mine si existati in Ceruri pentru a-mi indruma pasii.Si as mai vrea sa dedica aceasta poveste tatalui meu,Viorel Adrian,caruia ii multumesc pentru imbarbatarea cu care m-a inzestrat,fara el nu eram fiinta pe care multi o considera imuna la jigniri si care poate sa dea o replica acida cand este cazul.Si nu in cele din urma,ii multumesc unchiului meu,Silviu,care mi-a spus candva"esti lumina ochilor mei",si care nu odata,mi-a fost ca un tata,si care an de an,pritr-o poezie,imi aminteste ca am ramas si acum,lumina din ochii sai.In fata lor,ma inclin cu respect si doresc ca orice copil din lumea asta,sa aiba parte de parinti,bunici si unchi precum cei de sus enumerati,sa se poata bucura de venirea Craciunului,cum ma bucur eu.
joi, 11 noiembrie 2010
Ganduri
Nu stiu cum sa denumesc postarea asta,pur si simplu am o mare ingramadeala de ganduri in minte.Azi noapte am avut una din starile alea in care iti vine sa alergi de nebun,oriunde,numai sa te lase durerea.Si chiar ma durea,groaznic,am aliniatla un moment dat toate ambalajele de la pastilele luate sa vad daca mai pot lua macar una,sa calmez tampita asta de dantura.No way!!Si am zis ok,hai sa scriu,poate,poate ma lasa.
with Love
A fost si ziua mea!A trecut,dar am avut una din cele mai frumoase surprize,ai mei prieteni,unii doar virtuali,dar..prieteni,au facut un superb ...mp3(nu stiu cum sa ii zic altfel,nu imi vine in minte)...
Le-am multumit din inima,dar...am omis o persoana tare draga mie,o prietena,si chiar mi-a parut rau,nu credeam ca pot sa fiu atat de insensibila:)
Mi-a fost alaturi,nu doar odata,s-a bucurat pentru mine cand eram vesela,a plans cu mine si pentru mine cand eram trista,a fost mereu...acolo.In ultima vreme,din cauza...sa zicem...a tacerii,necomunicarii,am ajuns sa cred si eu si ea,ca...ne-am inlaturat una pe cealalata.Nu odata am rut sa vorbesc cu ea,sa ma sfatuiesc,sa zica orice,dar sa o stiu langa mine,dar,am crezut ca nu mai vrea,ca s-a saturat sa fie mereu langa mine,sa imi asculte balivernele.Am gresit,nu stiu daca vreodata voi putea remedia actes lucru,sa fim din nou cum eram,am lasat prea mult tacerea sa se asterne intre noi...doar daca...daca ma va ierta:)
In ultima vreme am ranit multe persoane care imi sunt dragi,m-am gandit ca ii stresez,ca poate daca ma dau putin"mai incolo",ii las sa respire,sa nu mai fiu o povara,sau cineva care insista sa vorbeasca.Nu stiu de ce am gandit asta,cred ca aveam nevoie de o pauza...pauza..de mine.Ce ciudat suna,dar...am vrut sa fiu superficiala si eu,si se pare ca mi-a reusit acest lucru,ca exact asa m-au interpretat persoanele dragi mie,doar superficiala:)
Si gata,ca nu mai stiuc e sa scriu,adica stiu..dar...dar nu mai imi vine in minte cum sa asez gandurile.
Nobody multumesc pentru urari,mi-ar fi placut sa le faci personal....iti simt lipsa...si Orhii...imi cer scuze ca am fost..superficiala si am lasat sa se asterne intre noi aceasta tacere,si bariera,Indrule...scuze ca am nu am vrut sa mai fiu aceeasi"interzisapupacioasasidulce".La multi ani mie,cu intarziere.
vineri, 22 octombrie 2010
Si e iar noapte..si iar ajung aici,si scriu si sterg,si scriu si iar sterg.Oftez.Nu imi gasesc cuvintele,ma simt pierduta,nu stiu de ce,sau poate stiu si nu vreau sa recunosc...In ultima perioada parca toata lumea a avut ceva de dorit de la mine...parca toti au vrut cate ceva..I'am ajutat cu placere,le'am spus ce as face eu in locul lor,am jucat si rol de Cupidon pentru unele relatii care inca mai sunt,altele nu..si stau si ma intreb de ce oare atunci cand pui suflet in ceva ce faci,nu iti este inapoiat macar 5% din stradania ta?De ce nu se vede cat ai luptat,uneori si cu tine...sa iti ofere macar o multumire cat de mica,dar sa vina din suflet?!Se spune ca un zambet dureaza putin,dar amintirea lui poate ramane vesnic in suflet.Asa se intampla si cu lacrimile. 
Love
Atunci cand plangi,suferi.E posibil ca in cateva ore,zile sa te simti mai bine,dar nu intervine si uitarea,durerea lasa rani,chiar daca ele cu timpul se cicatrizeaza,dar raman acolo,vesnic amintindu'ti ca a existat acolo o rana adanca.Noi nu avem putere sa intoarcem clepsidra vietii,nisipul din ea se scurge necontenit si de abia cand mai ramane putin din el,ne dam seama cat am pierdut din viata.Stau si ma intreb,daca tot ma framant zilnic,cum sa fac,cum sa o dreg,oare voi ajunge cumva la un rezultat?Sau urmeaza sa o iau de la capat?Toti au asteptari de la mine,ma vad ca si cum as fi invincibila,dar si eu sunt om,si eu am problemele mele pe care nu le discut cu nimeni,nu imi place sa le spun,le inchid undeva si le dau drumul cand sunt doar cu mine.Daca am nevoie de o zi,2,3 de singuratate,in care nu vreau sa aud de radio,de net,de nimic,doar sa fiu eu cu mine,imediat apar probleme,incep discutii,incepe sa sune telefonul si de ce nu vreau sa aud,exact de aia imi spune persoana de la celalalt capat.Uneori vreau sa discut doar banalitati,sa vorbesc daor daca simt nevoia,sa nu fiu obligata sa raspund,pur si simplu am nevoie de cateva ore doar pentru mine,sa ma regasesc.ma simt impinsa din spate,mereu in fata,mereu sa fiu atenta sa imi pastrez calmul(care?!?),sa zambesc,sa nu se stie ca si eu am probleme,sa nu se stie ca am chef de tacere.De vreo 2-3 luni sunt intr'o continua activitate,nu neaparat fizica,asta nu ma sperie,ci psihica.Pur si simplu mereu am ceva in minte de facut,de rezolvat.Nu stiu cum mai e sa nu ma gandesc la ceva ce trebuie facut!Am ajuns ca pana si noaptea cand dorm cateva ore,sa visez ca...trebuie sa fac ceva.Mai deunazi,am visat ca am fost acasa la Brasov,si ca faceam curatenie generala.Adica scos din camere tot,dat cu var,vopsea,spalat,calcat,etc....si dimineata cand m'am trezit,eram atat de obosita de o zi intreaga am fost rupta,plus ce am avut de facut ziua...calculand=dezastru.Si ajung in fata monitorului si incep problemele mai mici: X nu este la program,Y a zis cutarica lucru,te-a cautat Z sa vada de il poti ajuta cu te miri ce...si tot asa...pana la ora 22:00 sunt deja un mic ,mare pachet de nervi pe care incerc sa ii stapanesc sa nu ii pun in carca altcuiva.Si mai ma intreb de ce ma simt vesnic obosita,surmenata si cu o dorinta acerba de a "vegeta'?!?!Asta imi aimntteste de acum 3 ani,cand lucram in Eforie,ca bucatar,program de la 7 dimineata(prezenta),pana la 12,1 noaptea.Ajungeam in camera pe la 1 juma,pana faceam un dus,pana una alta,era deja 2 si ceva.Si la 6 suna ceasul,iar o vara intreaga nu am stiut decat servici,acasa,servici,acasa si serile fugeam la cate un spectacol sa ma destind 2 ore dupa care ma introceam la munca sa imi reiau activitatea.Asa ma simt acum,epuizata,nu fizic,psihic,atunci nu eram surmenata pishic,eram vlaguita fizic,si parca a fost mai bine decat acum.Acum?!?sunt ca un chibritel(vb cuiva drag),iau foc instant,doar putin sa ma "incalzesti"si deja sunt o adevarata torta.In fine,ma bag inapoi in pat,poate reusesc sa adorm ca deja este 4 si ceva si eu...mai am putin si ma trezesc...comic nu?vreau odihna si nu pot sa ma relaxez nici in pat!App Nobody,bine te'am regasit:)Cred ca ai ramas cel mai fidel cititor al gandurilor mele...nu te'ai saturat oare sa imi vezi frustrarile si nervii varsati aici?Inca ma mai crezi aceea persoana sensibila si ingenua?
joi, 21 octombrie 2010
A venit Toamna!
Cum spune Nicu Alifantis:
A venit ,a venit toamna/acopera'mi inima cu ceva/cu umbra unui copac/sau mai bine/sau mai bine cu umbra ta.
Uploaded with love Intradevar melodia asta mereu mi'a transmis o stare de melancolie,de dulceata a toamnei,de o placere nebuna sa ies in drum si sa strig catre toti"A venit toamna,bucurati'va!".As pleca departe,spre casa bunicilor,si m'as duce in spatele curtii in padure,sa calc e frunzele care pica si sa simt prin nari mirosul toamnei.In sufletul meu ingalbenesc vechile amintiri,amintiri dragi,pline de caldura,de rasete si de veselia copilariei.Cand negura zilei cotidiene se asterne pe geamurile aburite ale camerei,ma retrag undeva departe,in amintiri calde,pline de miros de toamna,de dimineti cu miros de brad si sperantele vestejite se scurg incet catre neant.Cand ramurile goale ale iluziilor se izbesc necontenit de norii cenusii ai inimii obosite,un suras incretit de trecerea timpului imi apare in minte si imi spune"nasucul sus,va trece si asta".Parca o aud si acum zicandu'mi tot felul de cuvinte incarcate cu dragoste,ca sa ma vada zambind:)"Toamna nu inseamna doar ploaie mohorata,inseamna si raze de soare ce iti mangaie obrazul",si cat adevar contin cuvintele astea....Uneori indragim prea mult tristetea,ne simtim atat de bine in preajma ei,incat uitam sa ne bucuram de tot ce este frumos.Cand ploua ,de multe ori,merg in parc,ma asez pe o banca si imi las lacrimile sa se prelinga usor in armonie cu stropii de ploaie.Nimeni nu stie ce cauta aceea persoana pe o banca in plina ploaie,nimeni nu poate sa vada ca ea isi lasa lacrimile sa se prelinga pe obraz si ca nu simte cum picaturile ii brazdeaza trupul. Privim toamna ca pe un anotimp pe calendar,vedem cum natura isi leapada frunzele si se pregateste de iarna.Stiu,vei spune ca toamna a inceput pe 1 septembrie si ca sunt putin intarziata cu postarea asta,dar nu am vrut sa ma mai intorc aici,nu am vrut sa ma las iar furata de aceste"file albe",sa imi astern gandurile.Dar nu mereu ne putem pune stavila dorintelor,aici ma simt EU,ma simt...protejata:) Curios nu?sa te simti protejat cand oricine iti poate citi cele mai intime ganduri.Azi am vrut sa ma intorc,sa simt iar vibratiile cuvintelor asternute,nemodificate dupa,sa imi las frau liber gandurilor,poate asa imi mai recapat din bucurie.Gata,voi pune frana acum,e mai bine pentru mine,voi scrie iar,curand,stiind a aici.....aici e o parte din sufletul meu.
Ploua,ploua cu stropi mari
cu vise pierdute,sperante regasite,
Cu stropi de cerneala
amestecati cu ganduri razlete.
Toamna isi strange frunzele cazute
din ganduri fara sperante.
doar vantul mai mangaie golul din inima,
pe alocuri el poarta de zor
frunzele ratacite din sufletul meu.
Mereu cand vine toamna imi amintesc de un drag prieten ,de Cristi,dar...imi e teama,ca ma va rani iar...oare se merita sa....?
marți, 21 septembrie 2010
Bancuri bune
Un tanar isi prezinta logodnica la parinti. La masa, tipei ii vine sa faca part. Dupa cateva secunde se simte un miros... Socrul mare spune:
- Labus...!
Fericita fata ca viitorul socru a dat vina pe cainele de sub scaunul ei, ii vine inima la loc. Peste cateva minute mai trage una si tatal baiatului spune mai nervos:
- Labuuus, ai grija...
Absolvita de griji, fata mai trage una, la care vine replica:
- Labus! Pleaca de acolo ca se caca pe tine!
Un barbat suna la pompieri:
- Alo, pompierii?
- Da!Care este problema?
- Imi arde de joaca!
Intr-o frizerie. Frizerul, taindu-l pe client de vreo doua ori, incearca sa discute cu el:
- Ati mai fost la noi mai inainte?
- Nu, mana mi-am pierdut-o in razboi.
Doi cowboy vorbeau:
- Am cea mai rapida mâna din Vestul Salbatic!
- Eu am o prietena...
Era un tip cam timid si pusese ochii pe o tipa super misto in discoteca. Toata seara s-a gandit ce sa ii spuna, dar de fiecare data cand nascocea ceva, timiditatea il tragea inapoi. In cele din urma, tipa se duce la baie. El se hotaraste sa o urmeze si sa o astepte la usa pentru a putea intra in vorba cu ea cand va iesi. A repetat in minte tot felul de replici de agatat, iar cand tipa a iesit a tras aer in piept, a incercat o figura de macho si i-a zis, pierdut de emotie: - Te-ai cacat frumoaso?
Maria si Leana discuta despre sotii lor:
- Mario, Gheorghe al meu e impotent 100%!
- Leano, Ion al meu e impotent 300%!
- Cum asa?
- A cazut prostul pe scari si si-a rupt si degetul si si-a muscat si limba!!!
Vine un timp nasol, cu friguri foarte mari, la un moment dat Ion ii zice Mariei:
- Auzi fa, ce zici, bagam porcul in casa sa nu inghete saracu' afara?
- Da ma, Ioane ma, da' pute...
- Lasa ca s-o obisnui el cu mirosu'!
Badea Ion si Maria se duc la o nunta. Dupa starea civila, batranii nostri iau loc la masa. Dintr-o data Maria zice catre Ion:
- Cand vad acesti tinerei iubindu-se, mi se incalzeste inima!
La care Badea Ion:
- Vezi proasto ca ti-ai inmuiat sanii in ciorba!!!
- De ce sora ta s-a decis sa se faca medic stomatolog?
- Pentru ca ii place cand barbatii se uita la ea cu gura deschisa si cu ochii iesiti din orbite.
Intra un domn disperat in farmacie si tipa:
- Repede dati-mi ceva pentru diaree, e urgent!
Farmacistul, care era nou, devine foarte nervos si-i da un calmant. Domnul, in foarte mare graba, ia medicamentul si pleaca. Dupa cateva ore, domnul cu diaree revine, si farmacistul ii spune:
- Mii de scuze domnule. Cred ca din greseala v-am dat un medicament pentru nervi. Cum va simtiti? La care domnul raspunde:
- Cacat... dar linistiiit...
Deoarece nu se mai poate cu actuala echipa guvernamentala, primul ministru al Romaniei s-a gandit sa aduca 9 experti japonezi pe posturile de ministri. Iata noii ministri:
1. Nimika Nuimoka
2. Yaspaga Shidute
3. Vreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Winoakuma Kuosuma
6. Furatzara Kutotu
7. Bagabany Labayatu
8. Totkumita Madeskurk
9. Nufurytu Furyo
- Ma Gheo, ai fost vreodata la opera?
- Neam de neamul meu n-o fost!
- Nici eu! Hai sa ne tipam inauntru!
...Cumpara bilete, intra si iau loc.
La un moment dat, Toader:
- Ma Gheo, ma, da' pe mine ma taie, ma! Ma duc sa ma c..!
- Du-te ma!
Toader dispare si se intoarce exact la terminarea actului intai. Il intreaba pe Gheo:
- No, cum o fost pana amu?
- Apai sa vezi: S-o deschis cortina si acolo pe scena era un pom, o pajiste si o banca... Iar pe banca,
o femeie, care, la un moment dat a inceput sa zbiere la noi! Da' zbiera de mama focului! Apoi a venit un barbat mandru, care urla si el cat il tinea gura...Apoi ei au plecat, ai aparut tu, te-ai c.... la umbra pomului, pe urma s-o inchis cortina si-amu, iaca, asteptam sa vedem ce-o mai fi!
Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat asa cum se intimpla... nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea. Acum era ca un virtej de senzatii de nedescris. Deodata... nimic. Absolut nimic.
- Ce s-a intimplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
- Shhhh... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
- Cum adica ai terminat???
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita!..
Intr-un avion, o tipa stranuta dupa care ia o batista si se sterge... intre picioare.
Mai stranuta o data si din nou se sterge intre picioare.
A treia oara face la fel, la care un domn oripilat de langa ea o intreba:
- Don'soara, nu va suparati dar de ce va stergeti intre picioare dupa ce stranutati?!
- Stiti, domnule, sufar de o boala... de cate ori stranut, am orgasm.
- Uau!! Dumnezeule, dar nu am mai auzit asa ceva... este foarte grav!!
- Si ce luati pentru asta?
- Piper.
joi, 16 septembrie 2010
Recomandare film
Knight And Day
Un alt film ce merita vizionat,actiune,romantism,plin de tumultul.Incercat si placut !
luni, 16 august 2010
horoscop haios
BERBEC (ARIES) (21 martie - 20 aprilie) Ziua norocoasa: Pastele cailor.Locul prielnic pentru implinirea profesionala este spatios, de cele mai multe ori constituit într-un Megaloboschet ornamental. Verbul care caracterizeaza acest semn este "a fi", urmat de oricare din adjectivele pe care acestia ar prefera sa nu le fie atribuite. Bolile cele mai frecvente sunt afectiuni cerebrale provocate exclusiv de bacilul fânului. Zona afectata intens a capului o constituie urechile, care sunt adesea brutalizate de informatii. Acestea circula liber de la dreapta la stânga, în cutia cr ani ana, plictisindu-se din lipsa de comp ani e. Este universal stiut ca atunci când un neuron a patruns în capul lor a rostit: "Space, the final frontier..."
TAUR (TAURUS) 21 aprilie - 20 mai
Ziua norocoasa: vineri, 13. În ceea ce priveste piatra pretioasa,Taurii se ghideaza dupa principiul: Când te lovesti de piatra de jos,îti dai seama de cele din cap.
Verbul reprezentativ: "a avea" însusiri, pe care toti ceilalti le catalogheaza (pe buna dreptate) ca fiind defecte. Deoarece le prieste linistea si sunt de asemenea si exagerat de economi, Taurilor li se recomanda vacantele care au incluse în pret si vata de pus în urechi. Oricând se iveste ocazia, sunt dispusi sa sara în ajutor, dar, de cele mai multe ori, se împiedica maiestuos chiar înainte de final. Fiind un sofer prudent, Taurul ajunge mereu la timp... când semaforul se face rosu. E o fire care se aprinde repede, deci este foarte probabil ca numarul de telefon sa înceapa cu 89...
GEMENI (GEMINI) (21 mai - 21 iunie) Semn de aer (a se citi: mereu cu capul în nori).
Ziua norocoasa: 30 februarie; numerele favorabile: 3 si 4 (evident, în catalog).
Locul prielnic: pe Mont Blanc , ultima toaleta ecologica pe stânga. Culoare: argintiu, o ipostaza mai stralucita a prafului gri ce li s-a sedimentat pe creier. Luciul se datoreaza în exclusivitate lipsei circumvolutiunilor.
Verbul reprezentativ: " a gândi" intens, un mare inconvenient, întrucât poate fi fatal atunci când poarta prea mult grija celorlalti. O problema frecventa în legatura cu zonele erogene este ca îi doare prea des în cot. Jocul preferat este de-a v-ati ascunselea cu inteligenta si, drept consecinta, nu se întâlnesc niciodata.
RAC (CANCER) 22 iunie - 22 iulie Ziua norocoasa: când racul va depasi viteza luminii. Culoarea caracteristica, albul, este foarte sugestiva în ceea ce priveste capacitatea lor intelectuala (blank). Verbul care li se atribuie este "a simti", desi oamenii de stiinta sustin si sunt pe cale de a dovedi contrariul. Desi racii sunt semne de apa, nu se obosesc sa o foloseasca prea des. Femeia-rac petrece foarte mult timp în fata oglinzii,drept pentru care este în permanenta înconjurata de cioburi, dar cum inteligenta nu-i permite, nu poate întelege instinctul de aparare al bietei oglinzi. Pentru ca nu sunt în stare sa învete din greseli, se bazeaza pe afirmatia: "Daca un lucru se face gresit îndeajuns de des, devine corect."
LEU (LEO) (23 iulie - 22 august) Fiind veritabile semne de foc, se înflacareaza repede; pâna si inteligenta arde în ei, ce-i drept cam mocnit. Admira stralucirea auriului, dar nu le displace nici nuanta de alb-galbui care se asorteaza de minune cu dantura lor. Totusi, Leii sunt adepti ai "periutelor", dar cu sensul de lingusiri, unele aproape jenante. Fraza preferata: "Arunc-o pe pat sau pune-o sub apa rece." Filozofi înnascuti, dintre frumusete si prostie aleg întotdeauna cea de-a doua varianta, pe motiv ca frumusetea e trecatoare. Fire razbunatoare, Leul se ghideaza dupa principiul "Razbunarea este arma prostului,dar prost este cel care nu se razbuna." Din acest motiv, sunt absolut convinsi ca nici o fapta buna nu trebuie sa ramâna nepedepsita.
FECIOARA (VIRGO) (23 august - 22 septembrie) Ziua norocoasa: când s-a descoperit metoda conceptiei "in vitro".
Culoare: gri, probabil datorita legii compensatiei, întrucât Fecioare le au lipsa de materie cenusie. Nativul acestui semn nu este croit pentru a fi diplomat ci, mai degraba,... poseta. Pentru ca îi place luxul, dar îi priesc orasele mici, i s-ar potrivi cel mai bine macheta Las Vegas-ului. În ceea ce priveste reputatia lor, desi sunt considerati a reprezenta Zodia Longevivilor, tot mai putine sunt Fecioarele care ating pragul de 20 de ani fara a-si dezminti titlul. Nu întâmplator, Fecioarele sunt responsabile de abdomen; acestea pot fi acuzate deseori de indispozitii create de "diareea" lor verbala sau de ideile lor nedigerabile. Deviza lor este: "fii atent si fa-te ca nu observi nimic."
BALANTA (LIBRA) (23 septembrie - 22 octombrie) Motto: "Daca-ti dai toata osteneala, cu siguranta reusesti sa-ti tragi un sut în fund."
Ziua norocoasa: când s-a inaugurat cântarul electronic. Fiind responsabile de spatele Marelui Om, piatra norocoasa este cea de la rinichi. Lenea lor este binecunoscuta si, probabil se referea la o Balanta cel care a spus: "Pentru matura lenesa, gunoiul nu se termina niciodata." Printre idealurile lor în viata se numara si elucidarea misterelor, motiv pentru care îi puteti gasi adesea cu buletinul de identitate deschis invers, încercând (nu fara dificultati) sa-si afle numele. De cele mai multe ori, daca la o petrecere aproape toata lumea s-a simtit bine... atunci cuvântul "aproape" a trebuit inclus în propozitie numai pentru a substitui o Balanta.
SCORPION (SCORPIO)(23 octombrie - 21 noiembrie) Ziua norocoasa: când vor fi declarati specie ocrotita prin lege. Când nu reusesc sa se faca întelesi prin cunostintele lor... de karate, judo, arte martiale, culoarea lor norocoasa devine cea de camuflaj.
Li se recomanda sa se înconjoare de oameni care "transpira" de mult ce muncesc, deoarece le priesc zonele din preajma apelor. Verbul care îi reprezinta este "a dori", deoarece nu au niciodata strictul necesar din nici un punct de vedere. Profesia pe care multi si-o aleg este în domeniul medicinii, p e motiv ca doctorii îsi pot îngropa oricând greselile. Doresc sa se impuna cu orice pret, pentru ei fiind valabila regula: "Cel care tipa cel mai tare are cuvântul."
SAGETATORUL (SAGITTARIUS) (22 noiembrie - 20 decembrie) Dupa cum le spune si numele, nativii acestei zodii merg din "teapa" în"teapa". Paradoxul lor este ca nu prea nimeresc tinta (nu au simtul gaurii). Sunt foarte ambitiosi si perseverenti în "a taia frunze la câini". Lenesi din obisnuinta, motto-ul lor este: "Nu exista un moment mai prielnic ca acum, pentru a amâna ceea ce trebuie sa faci." Culoarea norocoasa este cea a degetului mic de la picior, atunci când este prins în usa . Într-un moment de sinceritate cu ei însisi, au descoperit ca atunci când toate automobilele vin spre ei, se afla pe banda gresita. Fiind mai neîndemânatici din fire, Sagetatorii au fost primii care s-au convins ca mersul cu picioarele goale magnetizeaza obiectele ascutite, de metal, ridicându-le cu vârful în sus pe podea, în special pe întuneric.
CAPRICORNUL (CAPER) 21 decembrie - 19 ianuarie) Ziua norocoasa: când vor reusi sa-si numere firele de par de pe picioare înarmati cu manusi de box. Foarte recunoscator, un Capricorn pe care l-ai ajutat la nevoie o data, cu siguranta îsi va aduce aminte de tine cu prima ocazie... când are nevoie din nou. Marea lor dilema este: "Ce se întâmpla gaurii când svaiterul s-a terminat?" Pentru majoritatea Capricornilor (cei care îsi iubesc familia), scoala este cea de-a doua casa, iar locuinta - cea de-a treia. Atunci când lucrurile merg rau, singurul care isi permite sa zâmbeasca este un Capricorn care s-a gândit la cineva pe care sa poata da vina. Regula lor de baza este: "Orice prost poate sa scrie o regula, si orice prost o va respecta."
VARSATOR (AQUARIUS) 20 ianuarie - 18 februarie ) Sunt foarte activi, dar zelul nu le este apreciat pentru ca singurul moment al zilei în care se aseaza comod si se r ela xeaza este momentul în care superiorul trece pe lânga masa lor de lucru. Ei considera ca un loc este cu adevarat aglomerat doar atunc i când sunt nevoiti sa-si cedeze si locul în picioare. Legea de baza este: "Pastilele care trebuie luate câte doua, ies din flacon câte trei." Cum zona erogena o constituie picioarele, de multe ori le folosesc pentru a gândi.
Astfel, au reusit sa descopere ca întotdeauna, înainte de a se stinge luminile, este întuneric. Curiozitatea lor excesiva le determina motto-ul, si anume: "Singurul mod de a descoperi limitele posibilului este sa mergi dincolo de ele, catre imposibil."
PESTI (PISCES) 19 februarie - 20 martie Acest reprezentant acvatic utilizeaza apa, de obicei, pentru a-si spala pacatele. Zona erogena este cea a labelor picioarelor si, din acest motiv, sunt cei mai îndreptatiti sa afirme: "Înainte de a atinge podeaua, orice obiect masiv în cadere se va opri mai întâi pe degetele de la picioare." Din obisnuinta, se lasa "agatati" oricând si de oricine, indiferent de undita. Având fire artist ica, nativii acestui semn considera copiatul - arta desavârsita. Marea lor dilema o constituie imposibilitatea de a sterge toate petele de pe gresie. În final, declara enervati ca petele simetrice pe care le freaca sunt pe partea cealalta, fara a mai lua în considerare faptul ca majoritatea placilor au model. Pesimismul lor este cel mai bine ilustrat de motto-ul: "Câstigi sau pierzi, tot pierzi."
Sufletul...
Create a MySpace Playlist at MixPod.com
